-
M-ai răzgândit.. (Rimă împerecheată cu imagini)
M-ai răzgândit atunci când ai plecat subtil din noi cu primăvara. Acum gândesc la rece că am avut o mare-ntre noi apusă ca vara – Am ajuns s-aștept închisă-n iarna asta pătrată, fereastră cenușie, Vorbind în pași tăcuți prin toamna-mi ruptă din carne cam vie. Și cum aș putea să înțeleg ce-mi scrii cu litere ce șchioapă? Nu m-ajută ochelarii – tu ești prea departe, iar eu îs mioapă.. M-ai răzgândit când am simțit din nou în tălpi gravitație – Erai pedeapsa mea pe viață într-o lume fără legislație. M-ai răzgândit când ți-am aflat tăcerea în fața marilor mele întrebări. Aș fi vrut să-mi fii atlas, să te deschid vorbind…
-
Despre experiența „Youth bloggers for No Hate Speech”
Deși mi-am început de activitatea de blogger încă de pe vremea răposatului yahoo 360 (continuând pe blogspot, apoi pe wordpress), nu m-am gândit niciodată să fac din asta o treabă oficială. Adică am vrut să fac, mi-am dorit, dar eram sceptică în privința rezultatelor. M-am gândit să țin un blog, să-l cresc frumos, dar, cum rezultatele nu apar peste noapte, nu am avut răbdare. Asta până într-o zi, când am trecut de la dorință la fapte. Nu am mai așteptat să mi se întâmple, am făcut.
-
Încredere.
Omul este născut ființă socială. De aceea tindem să trăim în grup de cel puțin două persoane. Iar pentru asta ai nevoie de încredere. În ceilalți, dar mai ales în tine. E clar că viața are un anumit tip de umor negru (ha!) și, mai devreme sau mai târziu, ne ia la mișto pe toți. Evenimentele te schimbă, nu tipul lor, ci mai degrabă intensitatea cu care te lovesc, în funcție de cât de nepregătit te-a prins. După un astfel de set de trăiri, e clar că nu rămâi la fel, că devii mai vigilent, mai panicos poate. Omul nu se schimbă la prima bătaie de vânt, cum nici râul…
-
De mâine.
Cred că știți deja la ce mă refer. Și dacă nu știți, vă luminez eu. De mâine voi fi mai bun. Tot de mâine mă apuc de exercițiile alea găsite pe youtube și renunț la cola (pfahaha!). De luni mă apuc serios de scris pe blog. Voi scrie măcar o dată pe zi. De la 1 ale lunii e cel mai bine să te apuci să faci ceva. Numai că nu faci. E doar o chestie psihică/psihologică/patologică. Te uiți în oglindă, te privești în ochi spunându-ți că, de mâine, lucrurile vor sta altfel în viața ta. Vei face ordine printre gânduri, vei șterge praful de pe vechi dorințe, de pe…
-
Scrisoare către Ea
Draga mea, Am ales să îţi scriu aceste rânduri aici tocmai pentru că ştiu că te vei uita. Mă vei căuta cu privirea, îmi vei sorbi fiecare cuvânt, îl vei lua şi îl vei diseca în zeci de mii de bucăţele dureroase.. Şi tare aş vrea să stăm de vorbă ca între fete, să ne plângem una alteia, să bârfim chestii minore, să râdem la bancuri seci. Dar ştiu că nu pot să fac chestiile astea cu tine. Nu. Tu nu poţi vorbi cu o fată aşa cum se face, tu nu înţelegi sintagma „ca între fete”. Tu ești diferită. De aceea nici nu ţi`am cerut să fii altfel decât…