Frământ între degete puful din buzunarul gecii, adunat acolo de iarna trecută, probabil. Sau nu știu cum naiba se formează el acolo. Cum se naște din nimic și ajunge o bilă perfect rotundă, rotită aproape la nesfârșit între arătător și degetul mare. Și de ce i se spune arătător dacă nu e frumos să arăți cu degetul? E ca și cum ni se râde în față. Ni se spune că avem, dar nu putem să-l folosim. Exercițiu de disciplină. Greu. Pentru că e foarte la îndemână să arăți cu degetul, niciodată spre tine. Vântul îmi intră în ochi și încerc să mă mențin dreaptă. Lăcrimez fără să plâng. Ce ți-e…