nici nu știu cum să încep   parcă mi se învârt pe limbă aceleași cuvinte din vocabularul unui copil ce abia învață să vorbească   încerc să trag de ele, să le lărgesc gura să pot turna toate înțelesurile și să le dau mai departe   – ființele mele nu mai sunt – nu mai sunt nu mai sunt   sunt un frankenstein ciopârțit de moarte și pus la loc pe întuneric lipit cu clei de copaci și lacrimi de câine   nu mă simt pregătită să vorbesc despre asta și cred că dacă încep, nu voi termina niciodată ca atunci când ești mic și îți imaginezi că tu și…