• Evenimente,  Particip, nu asist!

    Se anunță Timpuri noi la Recul, un nou hub cultural în București

    Atunci când vine vorba despre cultură… toate-s vechi și nouă toate. E destul loc sub soare pentru toată lumea, cu atât mai mult când vine vorba despre un nou hub cultural în București. Pe 13 februarie, s-au anunțat Timpuri noi la Recul, un eveniment de deschidere a unui spațiu ce măsoară 850 de metri pătrați cu multe (alte) întrebuințări… Timpuri noi la Recul și Muzeul Uneltelor Constructive Am ajuns acolo cu mașina. Waze: Splaiul Unirii 160, în spatele clădirii Industria Bumbacului. Cu metroul? Păi, până la Timpuri noi și de acolo, pe jos. Ne-am luat după agitație și am găsit intrarea. Nu trebuie să vă lăsați descurajați că nu e…

  • Recenziile Pisicii Negre

    O călătorie cu Urmuz. „Oamenii trebuie să fie salvați de nejoc.”

    Dragii mei cititori, am o mărturisire de făcut. Nu am cum să țin gândurile astea numai pentru mine. Simt nevoia să scriu despre ceea ce am văzut (cu ochii mei, doh!) aseară pe scena Teatrului Elisabeta. O călătorie cu Urmuz, un spectacol de teatru ce, efectiv, m-a scos din lumea asta și m-a tras, ca printr-un perete moale, incolor, într-o lume a personajelor dintre cele mai bizare. „Lumea lui Urmuz se destramă ca visele..” Cine s-ar fi gândit că judecătorul Demetru Demetrescu-Buzău (născut în Curtea de Argeș, pe 17 martie 1883) va începe să scrie literatură fanastică? Pseudonimul literar i-a fost dat de Tudor Arghezi, după ce acesta din urmă i-a…

  • Evenimente,  Recenziile Pisicii Negre

    Hohote și… Panică la Operă!

    Se spune că cele mai bune lucruri ți se întâmplă neplănuit. Dacă stai și analizezi bine înainte, dacă ajungi să cântărești o decizie prea mult timp, s-ar putea să lași trenul să plece din gară… O veni altul, dar poate are scaunele mai rupte, geamurile mate, sau te poartă până la cine știe ce destinație… Că tot veni vorba, mie îmi place să merg cu trenul. Aș pleca până în Budapesta într-o astfel de călătorie… Să privesc pe geam, îmbrățișată, în timp ce scriu câteva rânduri într-un jurnal cu colțurile întoarse… Asta așa, ca o paranteză. :)) Să revenim. Sâmbătă am mers la Grand Cinema & More, Băneasa Shopping City. Nu…

  • Cărțuială

    Eugen Ionescu, 106 ani.

    Scriam aseară despre Cântăreața cheală, prima piesă de teatru a lui Eugen Ionescu. Astăzi se împlinesc 106 ani de la nașterea acestuia și uite cât de frumos se leagă lucrurile pe aici. 🙂 Astăzi este joi, ar fi fost poezia săptămânii, dar am ales de această dată să vorbesc despre o altfel de „poezie”, cea a teatrului absurd, de la care poți porni pe cărări nebătătorite în înțelesuri și profunzimi. Nu este, oare, vorba despre același lucru și în citirea/simțirea unor versuri? 🙂 Eugen Ionescu este cunoscut ca fiind un scriitor francez de origine română, deși eu mi-l amintesc de prin programa de liceu ca fiind la fel de român ca și Cioran.…

  • Comentez.,  Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Happy end.

    Mă întreba cineva la un moment dat de ce pun punct după fiecare titlu. Mă așteptam la o astfel de întrebare, știut fiind faptul că după titlu nu se pune semn de punctuație. Am scris și aici despre iubirea mea pentru punct. 🙂 Dar, pe scurt, îmi place punctul. Nu-l privi cu ochi reci ca și cum ar fi vorba de un sfârșit – ba dimpotrivă. Punctul îți deschide drumuri noi, îți oferă ocazii, te șterge de praf, te motivează. Pe mine mă, pardon. 🙂 De ce introducerea asta? Pentru că joi am văzut piesa de teatru Happy end la Godot Cafe-teatru.

  • Particip, nu asist!

    „Ce liberi am fi… Ce liberi ați fi…”

    Pe nepusă masă, ieri am fost la teatru. Nu voi face cine știe ce introducere pentru că toată esența textului constă în citatele pe care le-am extras din replicile actorilor.   Ne-am hotărât că nu trebuie să ratăm piesa „Fundătura” de la Teatrul din incinta Palatului Național al Copiilor, așa că ne-am întâlnit acolo și am pus-o de un selfie zâmbăreț. 🙂