Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.

Da, sună exhaustiv, dar nu e deloc așa. Îmi pot spune o opinie, două poate, în legătură cu orice subiect, fără a pretinde însă că am spus totul despre el. Astăzi abordez o temă mai abstractă așa. Am tot amânat să scriu despre asta, dar gata. M-am hotărât să vă spun:

Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.

Consider că este relevant să încep cu Ziua Internațională a Fericirii. Da, există. Este sărbătorită în fiecare an pe 20 martie. De ce zic că e relevant? Pentru că eu m-am născut cu numai o zi mai târziu, pe 21 martie. Dacă ar fi să metaforizez și acest aspect al vieții mele, aș spune că am ajuns târziu atunci când s-a împărțit fericirea.. Parcă un pic prea târziu.. 🙂 Mă bucur în schimb de ziua mea pentru că, nu-i așa, pe 21 martie este Ziua Internațională a Poeziei. Metafora de aici? Prea târziu la fericire, de aici și starea poetică a existenței mele..

Cu ce am rămas eu după atelierul „Dicționar Explicativ pentru Fericire” by Alin Comșa

Cum mi-a venit mie ideea asta să scriu despre fericire, poate vă întrebați. Păi, acum ceva timp am participat la un așa-numit atelier de fericire.

Știu, nici eu nu cred în astfel de întâlniri în care ți se explică lucruri atât de relative precum fericirea, stima de sine sau cum să lași grijile deoparte, să te bucuri de viață etc. Dar, la final, dacă rămâi cu măcar o idee în tărtăcuță, idee pe care să o și aplici în viața de zi cu zi, atunci acel om a făcut o treabă bună și și-a atins scopul.

Nu putem rețin absolut toate informațiile cu care ne intersectăm zi de zi, nici măcar pe cele aflate într-un interval de o oră. Ar fi culmea. Așa că, pe scurt, voi reda cea mai tare și trainică filosofie de și despre viață. Și nu oricum, ci cu ajutorul lui Constantin Brâncuși. Întâmplarea a făcut ca, înainte de acest atelier, să ajung să vizitez parcul operelor lui Brâncuși, în Târgu Jiu. Așa că explicația următoare a venit într-un moment cum nu se putea mai potrivit. 🙂

Operele lui Brâncuși – o întreagă filosofie a fericirii

Se pare că Brâncuși nu a așezat la întâmplare operele lui în felul în care sunt ele astăzi regăsite, ci a avut o întreagă filosofie în spate. Sau cel puțin așa am aflat eu.

Jiu – Spală-te de griji!

L fel cum ai face o baie mult dorită în Jiu după o zi toridă de vară, la fel încearcă să te speli de grijile zilnice. Întreabă-te: pot rezolva această problemă? Dacă nu, atunci de ce-ți faci griji? Dacă există rezolvare, atunci ce rost își mai au grijile? 🙂

Masa tăcerii – Învață să asculți!

Este unul dintre lucrurile cele mai greu de îndeplinit. Pentru mine, cel puțin. Încă lucrez la acest aspect al personalității mele – dorința de a vorbi mult, de a povesti, uitând că astfel nu ajung să cunosc intențiile, felul de a fi sau simțirile celorlalți… Învăț, chiar asta fac, încă învăț să ascult.

Poarta sărutului – Găsește-ți iubirea!

E clar că oricât succes am avea pe plan profesional, fără o familie ce te așteaptă acasă nu poți pe deplin fericit. Subliniez pe deplin. Fericit poți fi, motive poți găsi, dar nu va fi de ajuns.

Coloana infinitului – Nu uita de divinitate!

Aici, fiecare e liber să interpreteze după bunul plac al inimii sale. 🙂

Ce mă face pe mine fericită

Bun, acum am ajuns la partea mai personală. Despre fericire, sau mai degrabă despre lipsa ei, am tot vorbit pe aici, printre rânduri și frânturi de suflet. Starea mea de a scrie este cumva alimentată de această nefericire mai degrabă decât de prezența ei. Și nu-s singura, e clar. Dar în articolul de azi mi-am propus să vorbesc despre alții, despre ce am aflat eu de la ei despre acest subiect și, cumva, am fost de acord cu ceea ce aveau de spus. 🙂 Daaar. Există un dar. Va urma o listă cu ce mă face pe mine fericită, daaar într-un articolaș viitor. 😀

Adunate de la alții..

În această parte, aș vrea să descriu, desigur, cu cuvintele altora, fericirea. Ce este ea, cum au văzut-o ceilalți și cum au încercat s-o descrie. Veți vedea, la fel cum și eu am observat, că toate aceste citate adunate de pe atotștiutorul G au un punct comun: fericirea depinde numai de noi. Atât. Cu cât centrul fericirii noatre se află mai departe de persoana noastră, în exterior, cu atât suntem mai nefericiți. Oamenii se schimbă, ei vin și pleacă din viața noastră. Lucrurile, la fel. Însă trebuie să învățăm să ne interiorizăm fericirea, să o putem purta cu sine oriunde în lumea asta…

Citate despre fericire

“You will never be happy if you continue to search for what happiness consists of. You will never live if you are looking for the meaning of life.”

Albert Camus

Și tot Albert Camus spune:

Pentru a fi fericit, nu trebuie să te preocupe prea multi cei din jur.

”Fericirea altuia merită orice renunțare, orice abdicare. Nu confortul lui, nu orgoliul sau voluptatea lui – ci fericirea. Majoritatea oamenilor practică renunțarea pentru confortul celorlalți; și o practică din lașitate, din lene, din indiferență. Renunți la tine ca să nu-l plictisești pe celălalt, să nu-l contrazici, să nu-l obosești, să nu-l incomodezi. (…)
Nu cred totuși că o serie prelungită de conforturi creează fericirea. Mai întâi, orice confort are o parte negativă; absența lui aduce o atenuare a plăcerii, durerea, chiar suferința. Fericirea este o stare din care nu se poate lua nimic, la care nu se mai poate adăuga nimic. Apoi, fericirea este întotdeauna un lucru neînsemnat, un lucru oarecare, peste care trecem cu vederea, care nu ne poate atrage atenția. Un confort poate fi situat, localizat, exteriorizat; îl schimbi, îl îndepărtezi, îl porți cu tine. Pe când fericirea e o stare fluidă, la care nu ajungem prin grade; nu urcăm spre ea, nu o cucerim, nu o mărim. Ea ESTE pur și simplu”

Mircea Eliade, ”Despre fericirea concretă”

A! Și pe final, să încheiem optimiști (cum nu ne stă în fire, bineînțeles), vă ofer o fericire din care mă înfrupt de fiecare dată cu aceeași voluptate…

https://www.youtube.com/watch?v=G7NA3ah_cRY

Comments

comments