Amestec de NU-uri și semitransparență.
Privesc în gol prin pleoape cenușii,
Mă întorc, iar plec și apoi revin..
De câte ori, nici minte nu mai ții,
Miez de gânduri calde tot combin.
*
Îmi scriu din nou cu pana obosită,
Nu te gândi că-mi ești iar muză..
Aud în urechi o placă îmbâcsită:
Cine se scuză, de fapt, se acuză amuză.
*
Am iar filme de făcut, le știi doar,
Fără poate, vreau să bată viața..
Să alunec peste noi ca la patinoar,
Să las urme adânci, să-ți sparg gheața.
*
Cer încremenit poartă soare pe obraz,
Mi se așterne la picioare într-o reverență.
Ești agonia mea în scris, eu îți rămân extaz –
Suntem fără să fim. Doar forme-n aparență,
Amestec de NU-uri și semitransparență.
