(de)Lirice / Frânturi de suflet

Treaptă.

?????????????????????????????????????Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort,

Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei,

Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot –

Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei,

Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale,

de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți…

A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale

ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți.

Să scrii balade triste despre ai tăi părinți

Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt în două,

Aștept și nu-i nimic, aud ploaia cum plouă.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: