Gânduri de Valentine’s Day și viața fără social media
„Nu am mai scris de mult cu pixul pe o foaie.
Și am înțeles că adevărații scriitori așa fac. Eu mi-am pierdut skill-ul.
Îmi spun mereu că nu am timp. Nu am timp să gătesc, să scriu cu mâna mea, să iubesc..
Scaunul din fața mea e gol? Când s-a întâmplat asta? Când m-am oprit din viață?
***
Am în gură un gust amar. De la cafeaua neagră băută fără lapte.
Și fără tine.
***
Inimi – prăjituri, baloane, plușuri, petale…
Și nici urmă de iubire.
***
Dacă nu m-aș cunoaște, aș spune că am îmbătrânit. Că mi-am pierdut chiar și capul.
Dar sarcasmul, niciodată. Vive l’amour!
***
Știu că timpul trece, vreme vine, dar unde se scurg aceste gânduri? Unde, în ce Univers își fac ele culcuș cald din simțirea mea?
***
Mă gândeam ce titlu voi pune postării în care voi aduna aceste rânduri scrise într-o cafenea. Nu știu. Mi-am zis că o să citesc acasă din nou și sigur îmi vine mie vreo idee semeață. Mă bazez mereu pe inspirația de moment.
Și pe respirația ta.
***
În mine e atâta liniște… Am oftat. Nu știu dacă de bine sau de… nu.
***
Aud la radio piese de dragoste… Bosquito – Două mâini. Cine mai stă să fie atent la mâini, la gesturi, la strânsoarea lor în împreunarea (și) trupească? Hai să fugim. De lume, de tot.
Dar separat.
***
Nu pot duce un gând pozitiv până la capăt. Trec lucrurile dincolo de acest „capăt” și le pun capac. Negru.
***
Am stat lângă două cupluri. Unii tocmai pleacă acum. Or sta împreună. O fi văzut-o plângând până acum? Oare au împlinit 1 an? E din ce în ce mai greu să ajungi acolo.
Eu sunt aici…
***
„Viața fără social media”
Gata! Am găsit și titlul. Totul s-a întâmplat pentru că nu am baterie la telefon. Nu am nicio conexiune la internet, la lumea virtuală în care adorm o dată și mă trezesc de mai multe ori. Sau invers.
Imaginează-ți acum că tot ce am scris mai sus, am scris dintr-o suflare. (Mă) Poți citi de la coadă la cap?
***
