Vioara întâi.

Vreau să mă auzi când mă alint în mine note spumegând,

trebuie să mă iei de după mijloc, să-ți așezi umărul în pliul meu,

să-mi atingi coarda sensibilă cu degete lungi, liniștea căutând –

Tremuri în coastele mele. Corzi între noi, fire întinse de curcubeu.

Vrei să mă asculți, vino mai aproape și închide ochii strâns în gene,

iubește-mi curbele și pielea de miere, dezbracă-te subit de lume.

Pășești timid în scena mea fără reflectoare, public tăcut, de cremene,

Potrivește-mă cu tine, fă-mă să cânt sublim sub pseudonume.

Fă din cântul meu o poveste nesfârșită de mătase pe portativ,

urcă-ți privirea lin, coboară adânc în simțul meu de căpătâi.

hai să (ne) ieșim din minți, să rupem lanțul sensului denotativ,

dar înainte de toate, promite-mi că voi fi vioara ta dintâi.

Comments

comments