(de)Lirice

Am vrut să-ți fiu un anotimp.

Am vrut să-ți fiu ca toamna,

Să te dezbrac subtil de verde,

Să râd, să plâng de-a valma,

Priviri căprui să te dezmierde.

*

Am vrut să-mi fii iarăși ca vara

Liniștiți să fim, liberi de la tot,

Să ne-ncânte în gând vioara,

Noaptea, somnul să ne fie preot.

**

Am vrut să-mi vii ca primăvara,

Să simt în vintre muguri de iubiri,

Să ne regăsim mereu în gara

Celor mai vibrante întâlniri..

***

Am vrut să-ți fiu un anotimp

Ce roșul pasiunii în suflet toarnă,

Iubire nemândră și făr’ de timp,

Dar tu îmi ești doar iarnă.

anotimp-iarna

Comments

comments

7 comentarii la “Am vrut să-ți fiu un anotimp.

  1. Doar iarna…
    Ce va sa insemne asta? Inghetul sau zapada te cam sperie? Sau linistea far’ de culoare crezi ca nu are vreo-nsemnatate? Iubirea dinstre focul sobei n-o cunosti? Sau jocul sfidator de frig se spulbera in mintea ta precum un bulgare nestrans?
    Ce va sa-nemne asta, doar iarna? De ce ai vrut sa fii, dar nu ma esti?

          1. Eu nu am treaba cu scriitoarea, ci cu Iarna. Nu te implica personal, ca eu nu o fac. Ca, doar nu oi crede ca ael e Iarna intruchipata. Sa fim anotimposi-seriosi acum.
            Sa stii, ca deja stii, am asteptat versurile astea de la tine. 🙂

          2. Te contrazici. :))) „Ce iti este tie iarna? Si, el stie ce iti este iarna, ce iti este el tie?” Cum poate fi asta nepersonal? 🙂

            Poezia săptămânii nu e despre deliricele mele, știi doar. Scriu versuri când mă aleg ele pe mine să le scot la lumină.

Lasa un raspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: