(de)Lirice

zăpada e la mine acasă

un vânt cam rece își face loc printre
degetele copacilor întinse spre cer
într-o rugăciune vâjâită
plânsă, stoarsă
m-am întors acasă

pe pragul ăsta unde stau
între două lumi
una mărginită de moarte
în două puncte cardinale
ale cordului
meu

cealaltă încă neexplorată îndeajuns
de bine
de rime
de mine
pe aici, prin poezie

o limbuță caldă îmi mângâie mâna
și-mi spune că totul va fi bine
dar știu eu sigur că nu e așa
ce știe Ion?
în mod cert, mai multe decât mine.

și mă întorc pe toate părțile
îmi amorțesc gândurile de la atâta frig
și mă strâng la piept cu o mână invizibilă
iar cu un picior sub fund
îmi iau avânt
trebuie să plec (de) acasă

încă o dată..

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: