Atunci când am văzut pe Facebook evenimentul creat de Arhiva de Geografie, Atracții din Teleorman, mi-am zis că trebuie neapărat să ajung. Dacă inițial se ocupaseră toate locurile (deși s-a organizat două săptămâni la rând), am avut noroc să se elibereze câteva chiar înainte de excursie. Așa am ajuns să iau parte la ceea ce îmi propusesem de mult timp: să-mi cunosc Teleormanul mai mult decât de la volanul mașinii proprii, pe Șos. București – Alexandria sau doar câteva alte localități apropiate. Dincolo de rolul jucat de acesta în istoria României, mi s-a părut tare faza asta: „Ca entitate administrativă, judeţul Teleorman a fost atestat documentar pentru prima oară în 14 mai 1441, într-un act semnat de domnitorul Vlad Ţepeş”. Îl mai priviți la fel? :)) Faleza de loess de la Lunca. Sau locul unde se întâlnesc Lunca Dunării și Câmpia Română De departe, acesta a fost cel mai spectaculos loc vizitat în întreaga zi. Nu te-ai fi așteptat niciodată ca asemenea locuri să fie regăsite pe harta Teleormanului, văzut ca unul dintre cele mai sărace județe din țară. Nu cred că ar mai fi așa, sau poate că refuz să cred, nu știu. Oricum, sunt sigură că vă veți schimba opinia despre el după ce veți citi acest articol. Sau, din nou, cel puțin așa sper. Să revenim la Lunca. Localitatea este una obișnuită, nu aș fi bănuit în veci că ascunde la marginea ei un astfel de peisaj. Așa cum spuneam mai sus, se află la granița dintre Lunca Dunării și Câmpia Română, diferența de altitudine dând naștere așa-numitelor mini-canioane. Culoarea roșiatică este dată de stratul de loess ce acoperă întreaga Câmpie Română, dar și o parte din Podișul Dobrogei. Chiar mă gândeam, în timp ce urcam, că nu ar fi rău dacă s-ar învăța astfel la școală geografia. Măcar în săptămâna altfel, și tot ar fi ceva. Am reținut multe lucruri extrem de ușor, chiar dacă am filmat de multe ori pe lângă subiect… Veți vedea în următorul episod din vlog de ce zic asta. 😀 Catedrala Sf. Haralambie, Turnu Măgurele Construită între 1900-1905, biserica era considerată de către Nicolae Iorga a 3-a din țară prin valoarea și frumusețea ei, după cea de la Curtea de Argeș (cu care se aseamănă foarte mult prin detalii și turnurile răsucite) și Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași. Am găsit-o încuiată, dar m-am bucurat de numeroasele detalii de exterior și liniștea din curtea catedralei. Ruina bisericii de la Ciuperceni – Poiana Această biserică are la bază o poveste destul de tristă. Deși acum se află în plin câmp, cândva ea se afla în centrul satului. Acesta din urmă fiind ras de pe fața pământului de o viitură puternică, oamenii și-au mutat vatra în două direcții: Ciuperceni și Poiana. În acest lăcaș s-ar fi făcut și o exorcizare de către preotul care a ridicat biserica, urmând ca acesta să fie șters de pe pisanie din cauza practicării acestor ritualuri considerate păgâne. Biserica a fost ridicată în anul 1880, iar picturile sunt originale din acele vremuri, deși clădirea bisericii a trecut chiar și printr-un incendiu. Cele mai vechi descoperiri arheologice din judeţul Teleorman datează din paleolitic sau epoca pietrei cioplite. Astfel uneltele de silex descoperite la Ciuperceni, lângă Turnu Măgurele, au o vechime de aproximativ 1.500.000 ani. Ruinele curţilor boierului Bălăceanu / Mănăstirea Sf. Ecaterina, Tătărăștii de Sus În curtea Mănăstirii Sf. Ecaterina, Tătărăștii de Sus, se află ruinele curților boierului Hrizea Bălăceanu, cel care a dorit să mute aici curtea domnească de la Curtea de Argeș. Nu a apucat să facă acest lucru, dar ruinele au rămas pe loc, constituind un punct de atracție important al județului Teleorman. Mai este cunoscută drept „Cetatea Soarelui” pentru că a fost și continuă să fie scăldată de soare de la răsăritul soarelui și până la apus. Aflat pe un vechi drum comercial ce face legătura între Dunăre și munți, ansamblul se întinde pe 5 000 de m². Muzeul memorial Marin Preda – Siliștea-Gumești Pe lângă Marin Preda, județul Teleorman a reprezentat locul de naștere al lui Zaharia Stancu, Constantin Noica, Gala Galaction sau Liviu Vasilică. Și alții. 🙂 Cum să nu-l iubești? De ce să vezi tot mereu județul ăsta ca fiind cel în care votează și morții, în care oamenii încă muncesc cu sapa, în care satele sunt mărginite de gunoaie și-s pline de sărăcie, acolo unde orașele sunt părăsite din cauza lipsei locurilor de muncă? Știm cu toții astea, nu e nevoie de etichete la tot pasul, se văd cu ochiul liber problemele. Hai să vorbim și frumos despre locurile din jurul nostru. Pentru că există frumos, trebuie doar să-ți dai pojghița de superficialitate la o parte și să privești cu ochii, nu cu mintea ce poartă căpăstrul prejudecăților. Despre Siliștea-Gumești și muzeul memorial nu voi spune nimic azi. Urmează să scriu despre subiectul ăsta separat. Cum era și firesc. 🙂 Da. Cam asta a fost aventura mea prin pădurea nebună (cuvântul Teleorman ar proveni din limba turcă deli orman și înseamnă pădure nebună). Dar știți ce e mai mișto? Că astea sunt doar o parte din tot ce are mai bun județul Teleorman. Mai sunt multe de vizitat. Aruncați un ochi pe lista asta. :)) De-abia aștept să termin de editat episodul cu numărul 3 din Negru Vlogă și să vă arăt imagini filmate în excursia asta. 😀 Ne vedem jooooooi… :)) PS: Mai multe poze, pe pagina de Facebook a blogului. Dați un like acolo ca să fiți la curent cu tot ce postez (chestii diferite față de profilul personal), mulțam! 🙂 Comments comments