07.07.2015 – Parcul Tineretului. E seară. E seară bine și răcoare. Sau cel puțin așa îmi amintesc. Străbătută de gânduri și dezarmată în nenumărate rânduri, stau cu ochii ațintiți în fântâna arteziană din fața mea – mă disperă. Îmi face cu ochiul, mă strigă. Nu-mi dă pace. De-aia am venit în parc – dă-mi pace! Încerc să-mi țin scutul sus, dar devine din ce în ce mai greu și renunț. Las armele jos și mă arăt. Pe mine mă. Mie. Înțelegi ce spun? M-am văzut așa cum sunt, nu cum aș vrea să fiu. Ce diferență! De mâine încep s-alerg, îmi zic. Haha! N-ai tupeu. Nu am, dar alerg. Fug de…