Aberații

Aici ar intra postările pe care nu le pot încadra niciunde. Dacă aberez, mă scuzați. Pardon! Merci!

  • Aberații

    Sărbători fără sărbătoare și zâmbete fără culoare

    Am vrut să scriu altceva. Chiar am înșirat câteva rânduri despre Crăciunul din acest an. Dar nu le public pe acelea. Nu încă. Nu știu de ce, dar nu am dispoziția necesară să mă deschid. Nu vreau să știți cum mi-a fost, cum a(m pe)trecut sau ce m-a făcut să râd. Sau să plâng. Mi-aș dori să-mi țin amintirile doar pentru mine. Ca și cum, dacă v-aș spune și vouă, le-aș subția, le-aș acoperi cu un strat de ceață, mi-aș pune un văl peste suflet. Las partea asta pentru jurnal. Acum… Mi-aș dori să scriu. De când am câștigat trofeul SuperBlog, nu am mai scris (pe aici). Vă voi povesti…

  • Aberații

    Scrisoare fără nume 8. Numai necunoscuți

    E necesar să scriu. Acum, în acest moment. E sănătos să las totul să iasă din mine prin buricele degetelor. Un urlet mut. Necunoscut. Ecuații de gradul doi, reducere la absurd, niciun rezultat. Numai necunoscuți. Cum îți alegi calea? Cu ce ochi s-o luminez? Lacrimi și pâmânt egal prea mult noroi, mult murdar, n-avem nimic sfânt în noi atunci când suntem prea oameni. Dar nu ai cum să fii prea-Dumnezeu. Cine a mai auzit, de la Iisus încoace, de suferința lui Dumnezeu? În plus, El nu e necunoscut. Scriu cu majuscule, rămășițe din școala primară. Noi nouă înșine ne suntem necunoscuți. E prea greu să înveți să ai răbdare, în general.…

  • Aberații,  Panseuri

    Despre porumbei călători, teorie, firea și iubirea

    Sufletului nu-i poți dicta să nu mai simtă. Sau să înceapă să iubească. Poți, dimpotrivă, să omori cu mâinile goale sentimente, emoții, amintiri.. Nu înțeleg cursul acesta al iubirii, niciodată nu l-am înțeles. E împotriva firii și, totuși, atât de uman. Să iubești, să adori, să-ți dorești mai mult, să urăști, apoi să alegi indiferența. Inima nu știe să citească pe buze. E surdă și nu aude cum îi strigă rațiunea să nu-și mai piardă firea pe câmpii. Să rămână cu picioarele pe pământ, să opteze pentru echilibru. Of, e atât de ușor să zic astea din taste! Simt o pânză de păianjen cum îmi încețoșează privirea ori de câte…

  • Aberații,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Scrisoare fără nume 4 – Troc în dragoste

    Astăzi îți propun un troc în dragoste: tu îmi oferi răbdare, eu îți dau la schimb o iubire. Dar să știi că eu nu pot iubi cu jumătăți de măsură, nu-mi plac lucrurile făcute doar pe jumătate. Dacă pornesc pe un drum, îmi doresc să merg până la capăt. Dacă vei înțelege că răbdarea și disponibilitatea de a face compromisuri sunt cheia unei relații ca pe timpuri, atunci putem fi fericiți. Împreună. Nu te-ai săturat de singurătate? De nopțile în care stai și te întrebi ce va urma, oare ce fată va rămâne lângă tine până în ultima clipă? O ființă cu care să construiești o familie exact așa cum…

  • (de)Lirice,  Aberații,  Panseuri

    Cioburi de (nin)soare. Sau formele sparte ale gândurilor alb-negru

    Aruncasem în gol câteva rânduri desenate pe cerul minții mele. Le apuc acum de un capăt, le pun căpăstru și încerc să le mângâi pe creștet. -Stați cuminți, le spun. Nu vreau decât să vă așez în ordine, e în regulă. Sunt diferite și realizez acum un curcubeu alb-negru și un gri. M-am plictisit să le văd cum aleargă fără noimă de colo până.. dincolo. Nu înțeleg. Am vrut doar să le scot la lumină, dar eu scriu întotdeauna în negru. Dâre de catran tânjesc pe foaie de copac în rețea- pădurenebună. Se scurg ochii după pătrățelele uniformei școlare purtate în clasele primare. Atunci am învățat să scriu cu litere…

  • Aberații,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău?

    Ai cunoscut vreodată sentimentul acela în care te simți captiv în mijlocul unei intersecții, acolo unde drumul se bifurcă și trebuie să iei o decizie? Care e calea cea bună? Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău? Hai, îți spui, ia o decizie! Timpul trece, nu te așteaptă.. Trece la fel pentru toți, deși ai vrea să schimbi multe din punctul ăsta de vedere. Trebuie să grăbești lucrurile, deși îți plac fix așa cum sunt. Dar timpul nu te așteaptă, ai uitat deja?… Mă simt captivă în fața unui drum ce pare însorit, lipsit de griji și plin de nebunia clipei, dar știu că e cu sens unic. Și…

  • (de)Lirice,  Aberații

    Să nu-mi spui mie „ironie”.

    Îmi spui și mie ce-ai avut cu mine? De ce ai venit? De ce-ai mai și plecat? Când știi că tot răul e spre bine, Dar nu mai vrei să știi, se pare c-ai uitat… *ironie* Îmi spui și mie cum de-ai putut subit Să-mi lași în cale mocirle și gunoaie, Când știu cât de adânc eu te-am iubit.. Acum alerg nebună prin zăvoaie. *ironie* Îmi spui și mie ce să mă fac acum, Când totu-n jur e numai agonie? Când ce simțeam a ars până la scrum, Să nu-mi spui tu mie „Ironie”..

  • Aberații,  Panseuri

    Povestea mea spusă de dr. House

    Mă uit că nu am mai scris pe aici de mai bine de o săptămână… Se pare că atunci când suntem bine, când avem impresia unei pojghițe de fericire, uităm de creație. Ce să scrii despre fericire? Cred că și cuvintele ce exprimă optimismul sunt mai puține decât cele din abis. Uite-mă, scriu din nou ascultând Secret Garden, desperados în dreapta mea, lumini stinse și un ventilator anost ce-mi vâjâie în spate. Nu te preface că nu știi ce zic. Ai trecut și tu măcar o dată prin stări din astea mai proaste. Lasă, bre, că trec ele! Mă uit că data trecută eram hepi (deși aș fi putut să nu…

  • Aberații,  Panseuri

    Dacă e corect, de ce mă doare? – Scrisoare fără nume 3

    A venit vremea aia în care stau cu bărbia, cu obrajii în palme și mă gândesc. Mă gândesc că nu mai vreau să mă gândesc. Încerc să mă golesc de toate trăirile negative, încerc să găsesc soluții. E atât de greu.. Doare. Dacă e corect, de ce mă doare? Spune-mi tu! Hai, spune-mi.. Dacă știu sigur în sinea mea că am făcut alegerea corectă, de ce știu la fel de sigur că nu sunt împăcată cu ideea? Ideea de a te pierde. Oh.. Am scris-o. Uite, am gândit-o. Poate că deja este prea târziu. Ne-am pierdut înainte să ne avem. Am încetat să fim până să știm dacă putem fi.…

  • Aberații,  Vorbe de duh

    Ca să nu mă mai repet.. – Valentine`s Day

    Uitandu-ma printre ciornele care au supravietuit trecerii timpului, am gasit o postare scrisa nu mai stiu pe ce alt blog (al meu, dintre cele vechi) despre Sfantul Valentin. Nu am uitat de diacritice, dar nu vreau sa stric fengshuiul. :)) Cam asa scriam io acum fix 7 ani. Pfoai, cat a mai trecut de atunci.. Si cate.. Asadar, nimic poetic, nicio fraza cristalina, io si ale mele pareri neslefuite. Poza e schimbata, cea originala nu a supravietuit mutarii intre servere. 😀 Dar nu am facut corecturi pe text, e fix acelasi de atunci. Si mi-e tare drag! 🙂 Ma ajuta sa realizez cat de mult am evoluat.. Sunt curioasa ce voi spune…

  • Aberații,  Panseuri

    Îmi sunt fără să-mi fii.

    Chip străveziu, abia zărit dimineața printre gene, corpuri calde, mâini flămânde, mângâieri de neatingeri. Eu cu tine. Dor de blândețe, de cearșaful ținut între coapse, de mâna întinsă peste tine și sărutul cu buze moi. Șoapte în priviri și bătăi de inimi în tandem. Ne sincronizam. Gândurile ne erau creioane colorate ce desenau mii de sori și căsuțe de munte pe asfalt în parc. Inocenți și veseli. Ne voiam și totul era bine. Vorbeam despre asta în universul nostru, creat în jurul unei pasiuni ce s-a lăbărțat peste ore și ore, peste timp și spațiu. Univers într-un pahar cu apă. Apă plată în care mai adaug uneori bule. Îmi zici…

  • Aberații

    7 motive pentru care aș Fuji în Japonia!

    1. În spatele unui bărbat puternic se află o femeie turistă. 2. În spatele unui bărbat bogat se află o gheișă. La început, gheișele erau, de fapt, bărbați (numiți taikomochi). Abia în sec. al XVII-lea, rolul i-a fost atribuit femeilor, iar denumirea s-a schimbat în onna gheisha. O gheișă este o dansatoare și interpretă de artă tradițională japoneză, fiind în același timp și damă de companie. 3. În spatele filmului Fast and Furious Tokyo Drift se află urme de cauciucuri pe străzile Japoniei. 4. În spatele civilizației japoneze actuale se află Palatul Imperial. Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituția Japoniei definește împăratul ca „simbol al statului și al unității…