Panseuri
-
chestii #1
Unpopular opinion: #SocialMedia isn’t fake. Sau nu poate fi rezumată la atât. Este doar foaaarte selectivă. Și, de fapt, nu E, ci O FACEM noi să fie așa. Că ne arătăm fața mai ales când zâmbim. Că povestim călătorii, nu durerile vechi. Că ne arătăm în hainele alea care ne avantajează. Dăm zoom pe fiecare por să fie în regulă sau îl zugrăvim direct cu un filtru #oftheday. Sau, mă rog, asta era tendința acum câțiva ani. Acum ne-am mai relaxat. Finally. Cei mai mulți creionam în social media o #persona pe care ne-am fi dorit să o vedem dimineața în oglindă. Să o vedem și să nu strâmbăm din…
-
Ce înseamnă să fii român? – Răspunsurile ChatGPT
Voiam să public ceva încă de ieri, când a fost Ziua Națională a României. România, așa cum o știm noi, a împlinit 105 ani. Mai bine de un secol, însă atât de tânără pe harta lumii. Dar nu despre contextul istoric al Marii Uniri vreau să scriu astăzi. Nu că l-aș stăpâni extrem de bine, cu toate ițele lui… Azi, pe 2 decembrie, mi-a venit mie pe chelie să mă întreb: Ce înseamnă să fii român? Ani la rând am postat pe facebook statusuri care mai de care mai pline de patos la adresa țării mele. Mă enervau oamenii care nu puneau virgulă în urarea La mulți ani, România! Mă…
-
Despre fericire și alți demoni
Deși ora este destul de înaintată pentru a mai scrie ceva despre Ziua Internațională a Fericirii, m-am așezat acum la laptop pentru a așterne, totuși, câteva rânduri. Ziua Internațională a Fericirii… Se sărbătorește în fiecare an pe 20 martie. De-a lungul timpului, am tot creat postări în social media despre această ocazie de a ne focusa pe motivele pentru care suntem fericiți. La un moment dat, chiar am filmat acasă un clip. Nu mai știu ce am zis acolo, dar vi-l las mai jos și, poate, cu ocazia asta îl voi revedea și eu. Împlineam 30 de ani. În câteva ore, voi atinge borna cu numărul 36. Ceea ce am…
-
Dragobete vs. Valentine’s Day – De fapt, de ce trebuie să fie „versus”?
Hai că nu am mai scris de multă vreme un articol d-ăsta în care îmi „dau cu părerea”* pe interneți. Înainte, postam statusuri când mă fulgera câte-un gând prin vreo emisferă (cerebrală… sau nu :D). Dar, nu știu, nici asta nu prea îmi mai place să fac. S-a umplut feisbucul de părerologi, de seismologi, de rupți-în-dos care te învață în 30 de secunde cum să câștigi bani pe Amazon, de comentaci cu pretenții de politologi, de nutriționiști ce-ți repetă aceleași lucruri pe care oricum le știai de la bunica (nimic nou sub soare). Și tot așa. *de evitat expresia „îmi dau cu părerea” – poate fi înlocuită cu succes de…
-
S-a dus și 2022. Hey, 2023, show me what you got!
E 31 decembrie, aproape ora 18. Am în gând de câteva zile articolul de față. Și am zis să aștern aici câteva gânduri despre anul ce tocmai se încheie… S-a dus și 2022… Per total, a fost un an bun, dacă aș face o medie. Foarte bun, din anumite puncte de vedere. Dar a fost și foarte dureros. Unul dintre acei ani triști, ce mi-a mai știrbit din suflet. Încă o bucată. După câteva luni de suferință, Neagra mea li s-a alăturat membrilor familiei mele ce nu mai sunt pe acest pământ. Cel puțin, nu în mod vizibil… Nu am povestit aici, pe bloguri, până acum. Am scris despre, dar…
-
Perioada aia greu de (de)scris. Permite-mi o pauză de (la) tot.
Au trecut sărbătorile, iar Anul Nou m-a găsit cu nu știu câte articole începute.. și lăsate așa, într-o mocirloasă ciornă. Mă simt ca și cum aș începe să trăiesc (prin scris), dar mă opresc undeva la jumătate. Undeva, între viață și apocalipsă. Dar iată-mă din nou în acest catharsis ce mă arde și mă consumă. Îmi întrețin focul interior cu surcele de gânduri ce-mi zbiară dinăuntru: lasă tot și ocupă-te de tine! De mine? Adică de suflet. Am obosit de la atâta sensibilitate și bâjbâi printre filme și cărți, caut întrebări pentru răspunsurile pe care mi le-am dat deja, dar le reneg. Caut confirmări, zice-se. Meditații de începător, atenție la respirație, golește-te…
-
când două universuri își dau mâna..
..are loc un anti-big bang. la fiecare două secunde se mai creează unul. și încă unul. până când pierzi șirul și te oprești din numărat. te prăbușești într-o anestezie totală, uiți de tine, de tot ce erai și îți îmbrățișezi noul eu. te așezi pe iarbă crudă, cu privirea spre stele și te întrebi ce se află pe fiecare dintre ele, ce le face să strălucească în întuneric. și de ce apar în fiecare noapte, chiar de nu le vezi. și te mai gândești la materialul ăla negru pe care ele sunt cusute în fiecare seară, cu aceeași răbdare, de o mână invizibilă. cum ar fi să-ți crești aripi de…
-
Toamna rămâne mereu fără de septembrie.
Ați spune că încep s-o iau pe arătură. Cum să încep să scriu asemenea truisme? Ei bine, mă macină de mult ideea asta: Toamna rămâne mereu fără de septembrie. Tragem de septembrie ca de-un câine mort. Pardon, ca de-o vară în comă. Ne facem vacanțe prin țări calde, mergem la plajă și ne mirăm când temperaturile scad sub 25 de grade. Nu se poate, domn’e, așa ceva! A trecut deja vara? Dar eu nu am avut timp să mă bucur încă de ea! Vă sună cunoscut? Muncă, acasă, copii (unde e cazul), griji, probleme cu mașina, certuri cu vecina de la 3 și tot așa. Uiți să te bucuri că ești…
-
Luna este cimitirul iubirilor neîmplinite.
S-a mai dus încă un septembrie. Am tras cortina peste, e întuneric în sală. Ce metaforă slabă. Merg spre fereastră cu paharul de vin alb amestecat cu cola (nu-mi place nimic din ce e sec sau demi) și-mi rezem coatele de marginea ei. Marginea lumii. Ochii mi se plimbă mai întâi pe mașinile ce gonesc pe bulevard, urcă apoi pe siluetele copacilor de vizavi. Privesc luminile din blocurile ce se văd în depărtare. La câteva minute, mai dispare câte una. Cerul are albastrul ăla de 5 dimineața, iar luna se vede dincolo de nori ca printr-un geam aburit de o respirație caldă. Zici că e un ochi dincolo de ochelarii…
-
Despre porumbei călători, teorie, firea și iubirea
Sufletului nu-i poți dicta să nu mai simtă. Sau să înceapă să iubească. Poți, dimpotrivă, să omori cu mâinile goale sentimente, emoții, amintiri.. Nu înțeleg cursul acesta al iubirii, niciodată nu l-am înțeles. E împotriva firii și, totuși, atât de uman. Să iubești, să adori, să-ți dorești mai mult, să urăști, apoi să alegi indiferența. Inima nu știe să citească pe buze. E surdă și nu aude cum îi strigă rațiunea să nu-și mai piardă firea pe câmpii. Să rămână cu picioarele pe pământ, să opteze pentru echilibru. Of, e atât de ușor să zic astea din taste! Simt o pânză de păianjen cum îmi încețoșează privirea ori de câte…
-
La mulți ani, Caddillac! #MafiaPeViață #FrațiDeFapt
Inițial, am vrut să scriu o postare pe Facebook cu „La mulți ani, Caddillac!”, dar mi-am spus că am mai multe de scris despre treaba asta. Și că, totuși, aș vrea să nu se piardă gândurile astea undeva pe un perete și așa aglomerat cu tot felul de alte sentimente.. Îngeri pierduți.. Ascultam acum 15 ani piesa asta (aveam cam tot atâția ani) și nu făceam altceva decât să simt. „Acasă-i altfel, sunt ai tăi prezenți..” Îi aveam pe ai mei și luam treaba asta de-a gata. Habar nu aveam, de fapt, cât de norocoasă eram. Dar știam un lucru sigur: eram fericită. Mă simțeam protejată, lipsită de griji, liniștită..…
-
Scrisoare fără nume 6. Am rămas tablou.. Și două săptămâni.
Mă apuc din nou de scris(ori). Da, m-am lăsat de tine o perioadă. M-am simțit ca atunci când te minți că nu ți-e poftă de o țigară, că vei reuși să te lași. De data asta. Sevraj. Tremurul mâinii ce-mi aluneca peste ochi cu apă rece, liniștea țiuită în urechea stângă, dimineți cu o singură ceașcă de cafea pe birou. Pagini goale, rămase pline de mine. Aș spune de „noi”, dar aș minți. Nu mi-am imaginat că voi aduna atâtea zile de nescris. Am strâns (la piept) imagini întipărite în celulele miocardului, desenate pe retina ochilor căprui. Obosiți și neplânși. Am râs cu ochii în câteva rânduri. Eu nu mai…
