• Cărțuială,  Radiografia unei zile

    Pe scurt: Monica Lovinescu

    La 20 aprilie 2008, Monica Lovinescu își „scria” ultima intrare în jurnal. A încetat din viață la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. A fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Devine o figură marcantă a exilului românesc, prin realizarea a două emisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească și Teze și antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternică influență în România, atât în mediile culturale cât și…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet,  Panseuri

    Încă două zile. Și gata.

    08.07.2015 – miercuri Azi am consumat. Energie și ceva mai multă mâncare. Asta e de bine, chill. Dacă ai ști. Dar nu știi și e mai bine. Astăzi nu am mai privit în urmă să văd ce las după mine – privirea dreaptă, coloana dreaptă, am cotit la stânga. Am simțit că trebuie să privesc tot înainte. #goodvibe Tot azi am început ceea ce nu trebuia să încetez a face vreodată – m-am concentrat pe ideile mele, pe ceea ce vreau eu să fac, evitând a face planuri. Deși, în linii mari, hotărârile sunt deja luate. Și dă-i, și-aleargă, și gândește-te… Mi-e greu, îmi tot spuneam. Și nu mă refeream…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri,  Vorbe de duh

    Jurnal de (blogger) alergat – Geneza.

    07.07.2015 – Parcul Tineretului. E seară. E seară bine și răcoare. Sau cel puțin așa îmi amintesc. Străbătută de gânduri și dezarmată în nenumărate rânduri, stau cu ochii ațintiți în fântâna arteziană din fața mea – mă disperă. Îmi face cu ochiul, mă strigă. Nu-mi dă pace. De-aia am venit în parc – dă-mi pace! Încerc să-mi țin scutul sus, dar devine din ce în ce mai greu și renunț. Las armele jos și mă arăt. Pe mine mă. Mie. Înțelegi ce spun? M-am văzut așa cum sunt, nu cum aș vrea să fiu. Ce diferență! De mâine încep s-alerg, îmi zic. Haha! N-ai tupeu. Nu am, dar alerg. Fug de…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Particip, nu asist!

    O filă din jurnal de (blogger) alergat.

    12.07.2015 – duminică. Sună alarma și tresar – e timpul pentru o nouă tură. Este a treia ieșire la alergat și mă simt atât de plină de energie încât, dacă aș rezista, aș alerga în neștire. Ia uite versuri aici: Dac-as fi alergator, ai fi linia mea de sosire, Daca n-ai fi tu, as alerga în nestire… Una dintre melodiile pe care le ascult când dau turele de parc – Bitza feat. Vanessa – Take me slow. Nu e motivațională, dar nici nu prea caut. 🙂 Vreau doar să ascult ceva în timp ce alerg. Vreau să mă gândesc la altceva și nu la ale mele. Să-mi țin mintea ocupată,…

error: Content is protected !!