Trăim într-o lume cu curu-n sus – nu mai e nicio urmă de îndoială. Dar parcă, pe vremea mea, lucrurile nu stăteau chiar atât de… prost. Nu mai ai loc de ei, te urmăresc, te strangulează în dezacorduri, în fudulă prostie și în manele ascultate la telefonul fără fir fără hendsfri sau credit, dar cu taci și poze de jmecher pe post de uălpeipăr (nu mai poți să scrii o propoziție 100% românească, fir-ar ele să fie de englezisme!). Cum bine spuneau Paraziții, facem slalom printre cretini zi de zi. Cum am putea face abstracție de ei? Cum ies din casă, pac! îl văd în lift – cretinul de scuipă flegme unde-i vine. Ies…