După faptă şi răsplată, se spune.. Deci, după o minciună, în mod firesc, vine o pedeapsă. În prima propoziţie, lucrurile sunt pozitive; nu neapărat, dar la un prim ochi, aşa se pare. Apoi, trecând la cea de-a doua, lucrurile capătă clar o conotaţie negativă. Eu, când zic minciună, mă înfior. Poate că mă lovesc de ea în fiecare zi şi de-aia. Direct sau indirect. Habar nu am. Dar, pentru mine personal, minciuna nu e bună, indiferent de contextul în care se scaldă. De asta, aici, în loc de răsplată prefer pedeapsă. De asta ridic o sprânceană când cineva încearcă să mă mintă. Pentru că mă prind. Repede. Pentru că sunt deşteaptă. Şi…