-
Ce se întâmplă, domn’e, cu Fabrica de Poezie?
Îmi dau seama că nu am mai scris nimic pe aici despre Fabrica de Poezie. Și parcă e nedrept. Pentru că am reluat întâlnirile încă din ianuarie 2026 și, nouă luni mai târziu… nimic despre asta pe bloguri. Astăzi îmi îndrept greșeala. 😀 Despre Fabrica de Poezie… …nu voi spune foarte multe din nou, pentru că am mai povestit. Oricum, cel mai bine vă faceți o idee dacă veniți direct la întâlnirile noastre. Sau măcar dacă aruncați o privire pe pagina de Facebook, pe contul de Instagram sau chiar pe site. Deși, recunosc, acolo mai e de muncă. Încă nu am găsit acel ajutor de nădejde care să țină pasul…
-
Blogger partener la majoratul SuperBlog 2026: despre blogging în era AI & de ce scriu încă
Am câștigat SuperBlog în 2018. Au trecut aproape opt ani de atunci și, dacă toată povestea s-ar fi rezumat la clasament, probabil că aș fi încheiat-o cu o fotografie, câteva mulțumiri și trofeul așezat în bibliotecă. Numai că, între timp, am continuat să scriu despre competiție, am jurizat, am rămas aproape de oamenii ei. Și iată-mă din nou aici, cu un anunț care revine pe blog de atâția ani: s-au deschis înscrierile la SuperBlog. Opisicaneagra.ro rămâne blogger partener SuperBlog și în toamna lui 2026, la majorat Competiția împlinește 18 ani și ajunge la ediția cu numărul 33, iar povestea noastră a început în martie 2015. Unsprezece ani în care s-au…
-
loc cu liniște și verdeață
am pornit spre cimitir cu mama și fata. trăiam totul ca într-un vis. priveam drumul ce urcă spre dealul sufletelor adormite și nu știam ce fac. mergeam la tata și la Alin cu mama și fata mea. pentru prima dată, cu fata mea. nu știam cum va fi. cum voi fi. drumul până acolo e același, parcă ceva mai prăfuit. mai părăsit. de parcă pe acolo nu mai trecuse nimeni de multă vreme și au început niște păianjeni imaginari să-și țeasă pânza peste câmp. am parcat. nu era nimeni acolo. nu auzeam atunci vreun plâns, deși corpul meu icnește când vede poarta. ea e alta, eu sunt alta. dar corpul…
-
Festivalul Internațional de Poezie București 2026: ce merită să vezi la FIPB
În perioada 14–20 septembrie, Bucureștiul devine gazda unui festival despre care am mai postat în trecut. În 2025, am mers la MNLR și nu am găsit pe nimeni acolo. :)) Am postat și un TikTok filmat chiar atunci, în mașină, în timp ce afară turna cu găleata. Acesta cred că a fost și motivul anulării evenimentului din grădina MNLR. În fine, rămâne un mister și astăzi. Ce voiam să vă spun cu acest articol este faptul că a început Festivalul Internațional de Poezie din București. > Capitala își schimbă puțin ritmul. Nu suficient cât să dispară claxoanele, aglomerația și oamenii care merg pe Calea Victoriei uitându-se în telefon, dar…
-
simbioze
nici nu știu cum să încep parcă mi se învârt pe limbă aceleași cuvinte din vocabularul unui copil ce abia învață să vorbească încerc să trag de ele, să le lărgesc gura să pot turna toate înțelesurile și să le dau mai departe – ființele mele nu mai sunt – nu mai sunt nu mai sunt sunt un frankenstein ciopârțit de moarte și pus la loc pe întuneric lipit cu clei de copaci și lacrimi de câine nu mă simt pregătită să vorbesc despre asta și cred că dacă încep, nu voi termina niciodată ca atunci când ești mic și îți imaginezi că tu și…
-
Franz (2025) | Filmul care mi-a făcut dor de Kafka
Am văzut Franz (2025) și am plecat din sala de cinema cu o poftă aproape viscerală de Kafka. Nu de alt film despre Kafka, nu de documentare, biografii sau căutări febrile pe Google despre ce a mâncat, ce a iubit și la ce oră se culca Franz Kafka. Ci de Kafka, pur și simplu. De Procesul. De Metamorfoza. De atmosfera aceea sufocantă și absurdă în care nimeni nu-ți explică foarte clar ce se întâmplă, dar toată lumea pare să știe că ești, într-un fel sau altul, vinovat. Mi s-a făcut dor până și de Scrisoare către tata, text pe care nu știu dacă îl poți numi lectură în sensul „relaxat”…
-
Poezie în aer
Nu v-am mai povestit de ceva vreme despre Fabrica de Poezie. Și cred că e timpul să schimb acest lucru. 😀 După o pauză de mai bine de doi ani, am reluat activitatea în fabrică și am făcut-o direct, în plin și fără rezerve. Ne-am întors cu o întâlnire aniversară pe 15 ianuarie 2026, adică la fix 7 ani de când a avut loc prima ediție Fabrica de Poezie. Am schimbat unele lucruri. Le-am îmbunătățit. Încă e loc de mai bine, lucrez la asta. De exemplu, mi se pare că una dintre acele îmbunătățiri a fost cea a programului. Ne vedem în fiecare prima miercuri a lunii. Astfel, fiecare își…
-
Recenzie „Splendida cetate a celor o mie de sori” – Cum am devenit recunoscătoare că m-am născut în România
Am început această carte cu ideea că sigur îmi va plăcea, influențată fiind de faptul că o vedeam recomandată peste tot. Pur și simplu, știam că vreau să o citesc, deși am alte zeci de titluri pe lista de citit. Nu am tras cu ochiul la recenzii, nu am vrut să știu despre ce este, nu am citit nici măcar descrierea de pe coperta a IV-a (sau, mă rog, de pe site) – pentru că am ascultat-o, nu am citit-o propriu-zis. Dar faptul că ea a fost redată în urechile mele cu vocea (și interpretarea superbă!) a Medeei Marinescu a fost un mare plus. Pentru mine, contează foarte mult cine…
-
George Coșbuc s-a stins la doar 52 de ani, după o lungă depresie. Și-a pierdut unicul fiu într-un accident de mașină
Zilele trecute, mi-a apărut în feed-ul YouTube un interviu cu Damian Anfile. Nimic surprinzător, algoritmul știe cam ce-mi place. Însă canalul era unul nou pentru mine, căci nu mai auzisem de el niciodată până acum: Conacul Poeților. Acesta este și numele unui hotel cu 6 camere, fiecare dintre ele fiind dedicată unui scriitor român ce a trecut prin Gura Râului, județul Sibiu. Interviu Damian Anfile despre George Coșbuc Bineînțeles că am dat click, m-au pescuit cât ai zice poezie. Și uite așa am aflat câteva lucruri inedite din viața celui cunoscut pentru creații precum Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger sau Iarna pe uliță. Au povestit despre viața lui George Coșbuc,…
-
5 ritualuri de primăvară care nu implică curățenia generală
Dacă e martie sau aprilie și se apropie Paștele, încep să simt din plin presiunea aia, preluată din copilărie: trebuie să facem curățenia generală. Cu tot ce implică asta: spălat de geamuri, de perdele și draperii, de frecat faianță și rosturi, de șters praful sus de tot, pe rafturi și pe dulapuri. Anul ăsta m-a găsit fără energie în direcția asta și… Am făcut și eu ce am putut. Ceea ce vă recomand. Nu-mi place deloc, dar deloc, ideea aceea conform căreia când nu mai poți, mai poți puțin. Păi, dacă am zis că nu mai pot și, de fapt, mai puteam, înseamnă că am mințit în primă fază, nu?…
-
Vestitorii primăverii. Nu, nu mă refer la ghiocei
Salutare și bine v-am regăsit în acest univers al meu în care mă gândesc că ar fi trebuit să ne citim mai des. Dar, ce să vedeți, am multe altele pe cap și în cap, altele pe care ar trebui cumva să le scot la lumină pe-aici, dar nu apuc. Că vin altele. Și altele și mai multe. Și nu țin pasul cu gândurile, rândurile și alte asemenea -ânduri. Dar, ca în fiecare an, apar vestitorii primăverii. Și nu, Doamne, nu mă refer la ghiocei. Deși aș putea, dar nu. Aveți două minute să vorbim despre mine? E primăvară. E anotimpul meu. E ce trebuie să fie după o iarnă…
-
HAIDEȚI LA PROTEST!!!
DREPTURILE ANIMALELOR nu reprezintă un moft. Un motiv de „lasă-mă cu câinii tăi”. Un comentariu de genul „dar de copii de ce nu vă preocupați?” Bă, așa mi s-a luat de voooooiiiii! Pentru că, de cele mai multe ori, dacă ai suflet să te ocupi de copii/bătrâni etc., clar nu te deranjează când alți oameni aleg să ajute alte suflete (adică animalele). Dar tu arunci cu noroiul tău din suflet, fără să faci, de fapt, absolut nimic pentru nimeni în lumea asta. Dar postarea asta nu este despre aceia dintre voi care nu dau doi bani pe animale, că-s DOAR niște câini, că ia uite, impozitele, că ia uite, Nicușor…
