Mda.. Mi-e frică noaptea în cimitir. Merg ziua fără nicio spaimă, ba chiar cu gândul liniştitor că voi vorbi cu Alin faţă în faţă. Noaptea nu! Deşi, de câte ori am fost la tămâiat când se crăpa de ziuă, nu a ieşit nici o mână din mormântul vreunui străin şi nici Alin nu mi-a răspuns la vreo întrebare. Măcar asta ar trebui să-mi dea de gândit. În fine.. Viaţa mi-a declarat război şi nu prea îmi place mie să pierd. În liceu mă foloseam de sintagma asta: trebuie să îmbrac din nou armura cavalerului medieval să merg să înfrunt morile de vânt. Iată că, la atâţia ani de atunci, se dovedeşte a fi…