• (de)Lirice

    Alzheimer, de timpuriu.

    Acid, miros de sulf și sunete ce-mi sfârâie-n urechi Îmi stau pavăză în dreptul meu cel nefiresc de stâng. Vreau să cânt, să plâng cu gura până la urechi, Dar ce să fac? Am eu cu viața vreun legământ? Am crezut și nu am știut de ele, senzațiile de purici – Mă furnică pielea stoarsă, șifonată-n cuțite de soare, Stau cu mâinile-n sân; cum să te ating, ca pe mucenici, Când te privesc de jos în sus, ca vânător pe căprioare? Și pofta mi-e pe ducă, și gustul moare, moare-ncet și el, Când praful simțămintelor mă părăsește-n gânduri… Dar vreau să știu, peste timp, că vom simți în noi la…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Pisica neagră și prietenii săi – despre feisbuc și alte alea.

    Răsfoind paginile din trecut ale feisbucului personal, am constatat următoarele: am avut multe idei și multe bune în trecut și am impresia că, în loc să adun cunoștințe și experiență în talent, mai degrabă îmi arunc inspirația în bătaia vântului oceanic la fel ca atunci când împrăștii cenușa unui mort; aveam mai mult tupeu, sufeream de boala miserupismului crunt, ceea ce era un plus. pe atunci; încep să mă ofilesc ca o panseluță firavă și drăguțică atunci când am mai mult de lucru. rămân mai repede fără chef, plictisul mă cuprinde cât ai zice fleoșc; nu există ani pisicești, mâțele mele sunt la fel de scroafe. iubite; aveam cojones să zic…

error: Content is protected !!