În urmă cu 12 ani, am plecat din satul meu cu un bagaj de aspirații și visuri dintre cele mai înalte. Mi-am lăsat grădina cu morcovii-n pământ și via din fața casei. Îmi amintesc cum culegeam câte-o roșie, o ștergeam de tricou, băgam o bucată de brânză într-un colț de pâine și fugeam din nou să bat mingea pe uliță sau să joc țurca. Desculță. Mi-am promis că nu voi uita niciodată de unde am plecat, că voi păstra cu mine, pe oriunde voi ajunge, natura, în toate formele ei. Dincolo de toate plusurile pe care Bucureștiul le-a adus în viața mea – evenimente, studii, posibilitatea de a-mi dezvolta cariera…