-
Eu, dușmanul
gândește-te la o persoană pe care nu o suporți. nu o placi, dar ești nevoit să trăiești cu ea în fiecare zi! nu este vorba despre soț/soție… eu mă lupt cu acea parte din mine, ce nu are carte, dar are pretenția să scriu/să fac după dictare. e profa, ar vrea să tresar când îmi șoptește suspicios un gând, îmi sădește îndoiala în suflet-pământ. mă cert, nu-mi place, îi spun animalo, fă-te de casă, nu-ți vrea nimeni răul. îmi (sur)prind Alter Ego-ul, îi pun cămașa de nebun și îl arunc în poezie când inspirația cască hăul..
-
Grădina mea secretă
Am adunat în mine zeci de ani. De animale, adică. Pe unele am reușit să le îmblânzesc. Prea mușcau din fierul rece al zăbrelelor și urlau noaptea la lună. Cu răbdare, am reușit să intru în cușca sentimentelor și le-am mângâiat pe creștet. Țineam în palme inima. A mea și a lui, pe jumătate mușcată. Nu știam să mă joc frumos. Nici acum nu știu.. Am auzit, de-a lungul timpului, țipete groaznice și răcnete jelite, blesteme venite din gură de moarte. Vreau să cred că nu veneau din mine. Poate mă învecinam cu alte grădini secrete și m-am molipsit. Vântul de aprilie poartă cu sine, dintr-o grădină într-alta, polenul simțirilor.…