(de)Lirice

Eu, dușmanul

gândește-te la o persoană pe care
nu o suporți. nu o placi, dar
ești nevoit să trăiești cu ea în fiecare
zi!
nu este vorba despre soț/soție…
eu mă lupt cu acea parte
din mine, ce nu are carte,
dar are pretenția să scriu/să fac după dictare.
e profa, ar vrea să tresar când
îmi șoptește suspicios un gând,
îmi sădește îndoiala în suflet-pământ.
mă cert, nu-mi place, îi spun
animalo, fă-te de casă, nu-ți vrea nimeni răul.
îmi (sur)prind Alter Ego-ul, îi pun cămașa de nebun
și îl arunc în poezie când inspirația cască hăul..

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: