(de)Lirice

Eu, dușmanul

gândește-te la o persoană pe care
nu o suporți. nu o placi, dar
ești nevoit să trăiești cu ea în fiecare
zi!
nu este vorba despre soț/soție…
eu mă lupt cu acea parte
din mine, ce nu are carte,
dar are pretenția să scriu/să fac după dictare.
e profa, ar vrea să tresar când
îmi șoptește suspicios un gând,
îmi sădește îndoiala în suflet-pământ.
mă cert, nu-mi place, îi spun
animalo, fă-te de casă, nu-ți vrea nimeni răul.
îmi (sur)prind Alter Ego-ul, îi pun cămașa de nebun
și îl arunc în poezie când inspirația cască hăul..

Comments

comments

Lasa un raspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: