Îmi place să spun despre mine că sunt de la țară, deși, cel puțin în ultimii 10 ani, mi-am tot făcut veacul prin Bucureștiul meu frumos și capitalist. Îmi plac țăranii adevărați, oamenii cu frica lui Dumnezeu și extrem de harnici. Țăranii care, încă, ne dau nouă să mâncăm. „Am respect pentru țărani ce nu se dau altceva.” Scurt și cuprinzător versul, nu? Dar hai să nu cădem în latura aceea în care viața la țară e numai cum vedem în pozele lui Sorin Onișor, frumoasă și ruptă dintr-o altă lume, parcă de basm, cu prispe proaspăt văruite, animale grase și bine îngrijite, belșug picat din cer. Veșnicia s-a născut…