Iată! Pe cer nu sunt stele – luminițe vii, Eu îmi plimb privirea, tu, fără să știi, Mă faci să simt, să gust abisul – Nu`i paradisul. Și`am zis să zbor până la cer și înapoi, Să aprind sclipiri de diamant în noroi. Nu am avânt, nimic nu mă poate înălța – Nu`i gravitația. Lacrimile inspiră starea de tristă veghe, Din nou nu mai cred în suflete pereche Și zac aici, privirea`i obosită, tot nu dorm – Nu`i somn. [19 Oct 2011]