-
Franz (2025) | Filmul care mi-a făcut dor de Kafka
Am văzut Franz (2025) și am plecat din sala de cinema cu o poftă aproape viscerală de Kafka. Nu de alt film despre Kafka, nu de documentare, biografii sau căutări febrile pe Google despre ce a mâncat, ce a iubit și la ce oră se culca Franz Kafka. Ci de Kafka, pur și simplu. De Procesul. De Metamorfoza. De atmosfera aceea sufocantă și absurdă în care nimeni nu-ți explică foarte clar ce se întâmplă, dar toată lumea pare să știe că ești, într-un fel sau altul, vinovat. Mi s-a făcut dor până și de Scrisoare către tata, text pe care nu știu dacă îl poți numi lectură în sensul „relaxat”…
-
Actualizare de date. [Poemul din 2016]
Mă uit acum la albul ăsta spălăcit de milioane de pixeli și mă întreb care ai fi tu dintre ei toți. Poate ăsta din mijlocul c-ului? Sau poate cel ce stă la colț? Pe monitor, în dreapta, unde e Recycle Bin. Ah! Cum aș vrea să nu-mi mori. Mi-ai sări în ochi la fiecare mișcare de mouse, la fiecare deschidere de fereastră. Vreau să ne personalizăm desktopul și cursorul, să ne luăm după săgeata comună – să ne indice viitorul, lasă trecutul. Uite-ne și uită de like-uri și commenturi. Iată-ne și iartă-ne pentru erori 404. Ne-am vindecat de BSoD, ecranul albastru ne arată acum cerul, cerul lung și curbat sub…
