versurile astea-s doar cuvinte culese din valuri. nu știu altceva să fac în momentul ăsta. m-a chemat, iar eu am scris „prezent!”. marea cu sarea am cerut. marea poezie mi s-a dat. ce să zic să nu fi zis nimeni înaintea mea? înaintea ei, cu tălpi înfipte-n scoici, nu invers, s-au scris multe povești de adormit copiii din noi. au renăscut adulții devoratori de secrete intrinseci. îmi sapă valurile între coaste și am alge-ntre planuri. nu se potrivește cu cel de-acasă. încep să scriu mai descifrat decât îți permit. la final, știu, vei reciti poezia asta, e basta! de ce nu scriu odată pentru totdeauna (?) ce ar putea înțelege…