poezie la ceas de.. sare

versurile astea-s doar cuvinte

culese din valuri.

nu știu altceva să fac în momentul

ăsta. m-a chemat, iar eu am scris „prezent!”.

marea cu sarea am cerut.

marea poezie mi s-a dat.

ce să zic să nu fi zis nimeni

înaintea mea?

înaintea ei, cu tălpi înfipte-n scoici,

nu invers,

s-au scris multe povești

de adormit copiii

din noi. au renăscut adulții

devoratori de secrete intrinseci.

îmi sapă valurile între coaste

și am alge-ntre planuri.

nu se potrivește cu cel de-acasă.

încep să scriu mai descifrat

decât îți permit.

la final, știu, vei reciti poezia

asta, e basta!

de ce nu scriu odată pentru

totdeauna (?)

ce ar putea înțelege

și cățeaua leșinată de sete

ce traversa ieri parcul Madonna.

Aici am fabulat, dar îmi iese

bine. Sunt curioasă

ce concluzie vei trage după

ce vei fi terminat de călătorit

cu mine pe blogul meu personal.

cred că închei aici. atașez o poză.

cc: tu@opisicaneagra.ro.

da, am și articolul de scris,

dar nu-l pot articula acum.

în fix acest moment

poți relua poezia,

hai..

poezie la ceas de..

Comments

comments