Nu știu dacă a observat cineva până acum, dar îmi place punctul. Am mai spus-o și aici. Îl pun peste tot, mai ales după titlu. E dramatic, dar și comic. Simplu, dar cu semnificații complexe, dincolo de cercul perfect pe care îl înfățișează. La urma urmei, punctul înseamnă viață – până ajungi la Marea Trecere, nu faci altceva decât să pui punct și să o iei de la capăt. Aici e paradoxul – când apare în peisaj, poate fi și este, de cele mai multe ori, dureros, îți smulge bucăți din suflet și le înfige în sulițe, dar același punct te sustrage dintr-o situație toxică și te obligă, practic, să…