Unicorni și căluți de mare.

Nu știu dacă a observat cineva până acum, dar îmi place punctul. Am mai spus-o și aici. Îl pun peste tot, mai ales după titlu. E dramatic, dar și comic. Simplu, dar cu semnificații complexe, dincolo de cercul perfect pe care îl înfățișează. La urma urmei, punctul înseamnă viață – până ajungi la Marea Trecere, nu faci altceva decât să pui punct și să o iei de la capăt. Aici e paradoxul – când apare în peisaj, poate fi și este, de cele mai multe ori, dureros, îți smulge bucăți din suflet și le înfige în sulițe, dar același punct te sustrage dintr-o situație toxică și te obligă, practic, să mai încerci, dar nu în același loc, ci mai încolo, mai la deal. Astfel, te regăsești, trăiești, respiri aer mai curat. E un fel de scrub periodic – elimini celule moarte din suflet și lași loc altora noi, fine, hidratate, moi. Ah, senzații..

Imaginația ne face mai bogați, ne conduce pe tărâmuri infinite, dar asta știați și voi. Vreau doar să spun că, indiferent de starea de moment, nu veți fi niciodată singuri.

PS: Titlul e pus doar așa, for fun, nu găsesc legătura nimic cu nimic în postarea asta, dar nu contează, mă bag la somn. 😀 Mâine trebuie să vă povestesc cum a fost la atelierul ăla despre femei și cum sunt ele reprezentate în mass-media românești.

Cheers!

Comments

comments