• Comentez.,  Filosofie pe genunchi

    Omul, ființă animală.

    Cum mi-a venit ideea asta? Păi, ia uită-te în jur! Nu-mi spune că nu vezi și tu de ce zic asta: omul este o ființă animală. Acum… dacă asta e de bine sau de rău, depinde. Depinde de experiențele tale anterioare, de anturajul în care te desfășori sau, pur și simplu, de predispoziție. Cel mai vizibil mod în care o persoană devine animală este atunci când nu iubește. Stai așa, nu zic că animalele nu iubesc, ba chiar… se îndrăgostesc de mai multe ori. Să nu amestecăm lucrurile. Ce vreau eu să spun? Atunci când un om iubește, el își depășește condiția de animal, ființă irațională. El alege să trăiască lângă o singură persoană,…

  • Panseuri

    Încredere.

    Omul este născut ființă socială. De aceea tindem să trăim în grup de cel puțin două persoane. Iar pentru asta ai nevoie de încredere. În ceilalți, dar mai ales în tine. E clar că viața are un anumit tip de umor negru (ha!) și, mai devreme sau mai târziu, ne ia la mișto pe toți. Evenimentele te schimbă, nu tipul lor, ci mai degrabă intensitatea cu care te lovesc, în funcție de cât de nepregătit te-a prins. După un astfel de set de trăiri, e clar că nu rămâi la fel, că devii mai vigilent, mai panicos poate. Omul nu se schimbă la prima bătaie de vânt, cum nici râul…

error: Content is protected !!