-
Pseudoptimism.
Eu cred că optimismul se învață, nu te naști cu el. Trec prin tine experiențe și experiențecare îți lasă urme pe suflet și chip – temeri și riduri de expresie. Degeaba regreți că ai ales prost, timpul ticăie. Degeaba râzi acum, mâine cazi.Știi asta, chiar acum îți fug prin minte momentele alea în care te credeai pe Everest, iar în secunda 2 te-ai regăsit la pământ, plângând în pumni haotic. Îți smulgi inima din piept doar ca să o strângi în mâini, să simți cum bate și să vezi cu ochii tăi ce anume te doare atât de tare încât simți că țipătul de usturime îți sparge timpanul sufletului. O pui…
-
Off-topic
Postul ăsta va fi unul off-topic. Adică ar fi, da` nu prea. Aș vrea să trag linie după un an. 2013 a fost unul dintre cei mai plini ani din viața mea. A venit cu schimbări, a venit cu decizii… A venit, dar iacătă, a și trecut. Suntem deja la jumătatea lui decembrie, aș putea să trag o concluzie. Am trăit intens anul acesta, asta ar ideea centrală în jurul căreia m-am învârtit. M-am învârtit și am amețit. De dragoste, de pasiuni nebune, de trăiri nemaiîntâlnite, de planuri mărețe ce îmi taie răsuflarea numai la gândul că le voi duce, pe rând, la bun sfârșit. Așa se spune, la bun…
-
Scris cu.. optimism!
Pe bune dacă știu de capu` meu. Și pe bune dacă vreau să aflu. Optimismul nu are loc în viața mea pentru că îl gonesc mereu de la ușa ochilor mei. Îmi place negrul, dar nu ăla de doliu că ăla doare. Optimismul înseamnă să te lași fraierit de ceilalți și de tine. Să fii optimist e sinonim cu a fi ireal de chior, cu adevărat bolnav. Trebuie să fii într`o permanentă negare a realității și a sentimentelor ce se stârnesc în tine la fiecare pas din viață.. Părerea mea e că nu există optimism, e doar un fel de a spune „băi, eu nu vreau să văd ce se`ntâmplă…