• (de)Lirice

    Acorduri neîncepute.

    Vibrez fără atingeri, în acord cu vorbele din mine, Sper că, într-o zi, voi asculta adânc și îmi voi spune: „Ce bine că sunt, ce mirare că încă mai ești!…” – Iar se lasă seara încet și groaznic peste București. ~ În sunet amorțit de lovituri spumoase-n suflet, Ma fac să simt, mă prefac că-l am complet, Dar tu știi, eu știu, dar noi nu știm să stăm – Fugim încolo și încoace, nu mai rezistăm. ~ Eu mie îmi scriu asta, la persoana întâi, știi, Poate așa mă acordez să sun cum vrei, să vii Și să ne cântăm un vals sublim, petale rupte – Pași timizi într-un sfârșit…

error: Content is protected !!