(de)Lirice

Acorduri neîncepute.

Vibrez fără atingeri, în acord cu vorbele din mine,

Sper că, într-o zi, voi asculta adânc și îmi voi spune:

„Ce bine că sunt, ce mirare că încă mai ești!…” –

Iar se lasă seara încet și groaznic peste București.

~

În sunet amorțit de lovituri spumoase-n suflet,

Ma fac să simt, mă prefac că-l am complet,

Dar tu știi, eu știu, dar noi nu știm să stăm –

Fugim încolo și încoace, nu mai rezistăm.

~

Eu mie îmi scriu asta, la persoana întâi, știi,

Poate așa mă acordez să sun cum vrei, să vii

Și să ne cântăm un vals sublim, petale rupte –

Pași timizi într-un sfârșit cu acorduri neîncepute.

google.ro tumblr_mgg23uc0Qo1s34hxzo1_1280

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: