-
Jurnal de (blogger) alergat – Geneza.
07.07.2015 – Parcul Tineretului. E seară. E seară bine și răcoare. Sau cel puțin așa îmi amintesc. Străbătută de gânduri și dezarmată în nenumărate rânduri, stau cu ochii ațintiți în fântâna arteziană din fața mea – mă disperă. Îmi face cu ochiul, mă strigă. Nu-mi dă pace. De-aia am venit în parc – dă-mi pace! Încerc să-mi țin scutul sus, dar devine din ce în ce mai greu și renunț. Las armele jos și mă arăt. Pe mine mă. Mie. Înțelegi ce spun? M-am văzut așa cum sunt, nu cum aș vrea să fiu. Ce diferență! De mâine încep s-alerg, îmi zic. Haha! N-ai tupeu. Nu am, dar alerg. Fug de…
-
Acorduri neîncepute.
Vibrez fără atingeri, în acord cu vorbele din mine, Sper că, într-o zi, voi asculta adânc și îmi voi spune: „Ce bine că sunt, ce mirare că încă mai ești!…” – Iar se lasă seara încet și groaznic peste București. ~ În sunet amorțit de lovituri spumoase-n suflet, Ma fac să simt, mă prefac că-l am complet, Dar tu știi, eu știu, dar noi nu știm să stăm – Fugim încolo și încoace, nu mai rezistăm. ~ Eu mie îmi scriu asta, la persoana întâi, știi, Poate așa mă acordez să sun cum vrei, să vii Și să ne cântăm un vals sublim, petale rupte – Pași timizi într-un sfârșit…