• Particip, nu asist!

    Cu taste curate, înainte de Paște.

    Pfiu, nici nu știu cum au trecut primele luni din anul ăsta, acuși vine Săptămâna Luminată și nu am terminat cu trebăluiala prin casă. Persoană organizată fiind, îmi fac dinainte un plan de bătaie: De când mă știu, sau de când m-am apucat eu de făcut curățenie, am început cu bucătăria – așa cred că am mai mult spor; dacă le văd pe toate bine aici, restul casei mi se pare că se rezolvă de una singură; sunt sigură de Triumf când vine vorba de lupta împotriva grăsimii din bucătărie: Triumf Degresant Forte Universal îmi e ajutorul de nădejde, prietenul bun la toate – dizolvă petele dificile de grăsime și…

  • Particip, nu asist!

    INTEL…igență fericită.

    Lume, lume! Astăzi, de Ziua Internațională a Fericirii, într-un prag de primă… toamnă, vreau să anunț apariția pe piața descoperirilor tehnologice a tonomatului de fericire! Deși are dimensiuni reduse, acest aparat poate cuprinde toate visele proprietarului, oricât de mari și multe ar fi ele! Gadgetul poate avea, în funcție de nevoi, forma unei pisici care toarce pe brâul sobei în zilele de primăvară cu babe ce-și schimbă cojoacele sau poate înfățișa (pe ecranul de 10 inch) amintiri din îndepărtata copilărie a omului ce tocmai îl privește! Printr-o simplă atingere, tonomatul de fericire se transformă într-un jukebox care vă poate recunoaște preferințele muzicale în funcție de profilul de facebook! Îi alungă…

  • Particip, nu asist!

    Infinit într-o clepsidră și un vin roșu.

    – De cât timp ne știm noi? – De când e lumea și înainte de ea. Doar știi că așa îmi place să cred și așa spun. Tu ești a mea dinainte să fii. Și, zicând asta, îi dă la o parte șuvița de păr ce îi acoperea ochii. Se uita la ea, o analiza, îi plăcea să o vadă cum stă întinsă în pat, pe o parte, cu părul răvășit și cu un picior scos peste cearșaful alb. – De ce te gândești la asta? – Se apropie ziua ta. Este o aniversare importantă. Nu că celelalte nu ar fi, dar acum, la 30, știi cum se zice, „schimbi prefixul”.…

  • Particip, nu asist!

    Căldura căminului pictat în nonculori.

    Decembrie, București, zăpadă. Simte cum ghearele frigului i se încolăcesc în jurul gâtului întocmai ca o eșarfă bine strânsă și îi taie respirația… Mai are puțin și ajunge acasă. Gânduri dese o frământă, este agitată, deși nu ai spune. Privește împietrită în zare, sperând la tramvai. Chiar tras de cai, și ar fi venit mai repede. Spectacolul fulgilor de nea o mai țin ocupată, le desenează pe retină traiectoria zăpăcită. Măcar nu sunt singura derutată de aici. 🙂 Are puterea să mai zâmbească – deși înghețat, zâmbetul din colțul gurii îi apare gândindu-se la fiorii ce o pătrund când simte mirosul de ceai de tei cum vine din bucătărie. Își îndeasă mâinile mai tare…