Particip, nu asist!

Căldura căminului pictat în nonculori.

Decembrie, București, zăpadă. Simte cum ghearele frigului i se încolăcesc în jurul gâtului întocmai ca o eșarfă bine strânsă și îi taie respirația… Mai are puțin și ajunge acasă. Gânduri dese o frământă, este agitată, deși nu ai spune. Privește împietrită în zare, sperând la tramvai. Chiar tras de cai, și ar fi venit mai repede. Spectacolul fulgilor de nea o mai țin ocupată, le desenează pe retină traiectoria zăpăcită. Măcar nu sunt singura derutată de aici. 🙂 Are puterea să mai zâmbească – deși înghețat, zâmbetul din colțul gurii îi apare gândindu-se la fiorii ce o pătrund când simte mirosul de ceai de tei cum vine din bucătărie. Își îndeasă mâinile mai tare în buzunare și se înfoaie ca un păun. Uite-l, că vine!

google.ro tumblr_lfygd9l14N1qg3f1io1_1280

Drumul până acasă i-a dat răgaz să mai cântărească decizia. Nu-i plac schimbările de niciun fel. O fac să se simtă nesigură, e normal. Atunci când nu-ți cunoști direcția, nu ai habar încotro te îndrepți, începi să îți analizezi fiecare pas. Chiar, ai văzut cum te dezechilibrezi atunci când ești atent la propriul tău mers? Mișcările par forțate atunci când sunt măsurate atent. Totul trebuie să vină de la sine. Totul.

Coboară cu o stație mai înainte, s-a hotărât subit – vrea să meargă pe jos, să simtă cum îi scârțâie zăpada sub tălpi. Și îi plac steluțele pe care le lasă urmele bocancilor. Probabil e încă un copil de se bucură așa, la orișice detaliu. Ba nu! Eu sunt artist – în carne și oase, în haine și pantofi, în căminul meu de nonculori; „desenez” sentimente în fotografii alb-negru. A ajuns.

Se apropie de ușă, cu mâinile zvâcnind, se caută de chei în geantă – scoate agenda cu motive azteci, un ruj roșu, IMG_8232șervețelele cu parfum de lavandă, oja neagră… A dat iar peste contractul de vânzare-cumpărare. În sfârșit, cheile… Zornăitul ascuțit al brelocului în forma Turnului Eiffel ce lovește în yala ușii de metal i-a trezit pisicile. Una neagră și una gri cu alb. De cum pășește în casă, vede că era așteptată. E-he, le e foame, știu eu ce ar cumpăra mâțele mele… Se pare că soțul nu a ajuns încă. Își așează cheile la locul lor, pe raftul din dreapta holului. Aruncă o privire desenului de pe perete și zâmbește, dar nu cu buzele, ci doar în suflet. De fiecare dată când vede copacul, își aduce aminte de copilărie, de leagănul brațelor ocrotitoare ale mamei. Da, la asta s-au gândit amândoi când au proiectat desenul. Le place să-și pună amprenta pe orice lucru din jurul lor și să imortalizeze timpul însuși, în povești fotografice. S-au cunoscut la cursul de design de presă – amândoi, firi de poet. „Presă, presă, dar și-n design e poezie!” – și râdeau.google.ro when-im-out-vs-the-minute-i-get-home

Îmi trebuie un ceai, își spuse și își trase șoșonii în picioare. Ce m-aș face fără ei?IMG_8234 Noroc că e cald și în casă… Of, căldura căminului meu… În fine, păpică la pisici, haine comode, iar seara i se pare acum mult mai… prietenoasă.

Se întinde puțin pe canapea, ia o pernuță dungată în brațe și își ascultă gândurile. Dacă e foarte atentă, chiar poate găsi o soluție. Simte că nu a venit încă vremea să părăsească apartamentul. Două camere sunt de ajuns – livingul este perfect pentru întâlnirile de sâmbătă seara cu prietenii, iar dormitorul lor… Dormitorul este culcușul lor, cum îl numesc. Este intim, este tapetat cu amintiri și vise în doi. Nu știu dacă voi putea pleca de aici vreodată.

Au ajuns să aibă dilema asta într-o seară – amândoi, pe sofaua albă, goi de griji și de ei… Se IMG_8258gândeau că le-ar trebui mai mult spațiu pentru partea de creație, că ar putea să aibă o cameră întreagă numai pentru idei. Ca un borcan în care să crești curcubeie pentru zilele mohorâte. Așa a început totul… Astfel că, a doua zi, au mers să dea anunț: „Vindem cuibușor de nebunii pentru tineri entuziaști. Semnat, Doi Artiști în Nonculori”. Nu ar vrea să știe că au vândut un cămin unor oameni care nu i-ar aprecia modificările. Știind că trebuie să se miște repede în caz că vor apărea cumpărători (de cămin, zic ei), iar actele durează, în general, s-au gândit să înceapă cu certificatul de performanță energetică. Așa vom demonstra cât de călduros și primitorIMG_8262 este cuibul nostru, din toate punctele de vedere, doar suntem oamenii culmilor, ai performanțelor. Oricum, e valabil zece ani, nu pierdem nimic dacă îl facem de acum. Anul trecut, blocul lor a fost reabilitat termic (sau a schimbat rochița ruptă de vară, în care murea de frig, cu un palton pufos și confortabil, se gândeau). Și au apelat la aceiași oameni care au realizat termoviziunea imobilului. Ce termen frumos – combină căldura cu o viziune… artistică, în cazul nostru. Ne-ar plăcea să ni se spună de acum „termovizionarii”. Și își zâmbesc larg cu gândul ce zboară către următorii pași – contactarea expertului în termografie, vizita la clădire și apoi eliberarea certificatului energetic, unde va scrie negru pe alb (plus un pic de verde) că acea casă poate deveni căminul oricui dorește căldură și confort.super-blog.eu audit-energetic1

Capitala este un imens furnicar – aproape două milioane de suflete mișună de colo până colo cât este ziua de mare. Și noaptea. IMG_8239Dintre toți acești oameni, doi au ales apartamentul lor, zicând că s-au îndrăgostit iremediabil de stilul acestuia și de atmosfera caldă pe care o emană, căldură certificată și în documente, întocmai cum o cere legea. Încă de la telefon, când au stabilit întâlnirea, s-au interesat de acest certificat, fără de care nici unii, nici ceilalți nu pot încheia un eventual contract. Contract de transfer al unui cămin. Dintre cei doi cumpărători, ea este înnebunită după stilul minimalist al băii și raftul de reviste – practic, elegant și versatil. I se pare foarte potrivit pentru ea, ca makeup artist, să aibă un asemenea loc unde să-șiIMG_8254 adune coperțile de reviste pe care le „îmbracă”. El preferă livingul și stilul bucătăriei, unde va petrece foarte mult timp pentru că îi place să gătească tot felul de mâncăruri exotice și nu numai. Îi va pregăti aici micul dejun pentru dimineți ce transformă geamurile în desene cu ramuri de gheață. Geamurile altora, ferestrele lor sunt limpezi și calde… Se văd deja sorbind din ceașca de ceai fierbinte, în timp ce aburi timizi descriu traiectorii nehotărâte și palide în cămin. Da! Acesta va fi căminul lor, s-au simțit aleși de el și nu invers…

Revenind la perna în dungi din brațe… Se simte în aer greutatea unui dor nedefinit care apasă greu pe un suflet în derivă. Am făcut deja dosarul și contractul de vânzare-cumpărare,IMG_8263 trebuie să-l semnez! Ah! Știam că nu-mi plac schimbările, dar nu-mi imaginam… Și se oprește brusc. Își golește mintea de gândurile negre ce îi străbat ființa în zigzag și merge în bucătărie. Măsoară în tălpi drumul până acolo și își toarnă aburi cu miros de tei în cana ei cu pisică neagră. Se așează, apoi, în colț. Da, în colțul de lectură. Aici este locul din care evadează, unde revine, scrie poezii în suflet, râde odată cu personajele preferate și rămâne cu un gol în suflet atunci când o poveste se termină nu tocmai cum și-ar fi dorit. Sau… se termină, pur și simplu. Unele povești ar trebui să se scrie la infinit, până la sfârșitul Timpului… Astăzi, pe măsuță, o așteaptă Marin Preda. Nu el, cartea lui. A atras-o de la prima pagină. A ajuns la partea în care autorul teleormănean își amintește că, în copilărie, a suferit de friguri: „DimineațaIMG_8226 m-am trezit mirat că nu prea îmi simțeam greutatea corpului. Știam ce e, dar această boală, frigurile, îmi trecuse demult și niciodată nu mă apucaseră toamna, ci totdeauna în iunie. Nu i-am spus tatălui meu nimic, nici nu prea credeam că sunt iarăși frigurile, de astă dată am mâncat bine și starea aceea de slăbiciune mi-a trecut.” La cât sunt de friguroasă, aș putea crede că sufăr și eu de boala asta. He, he! Lasă cartea puțin deoparte să se acopere mai bine cu pătura moale, pe care mița alb-gri se făcuse un colac de blană torcăcios. Noroc cu izolarea termică – la ce e afară, aveam să tremurăm toate! Se uită la ceas, încă nu e târziu. Deschide laptopul și intră pe internet. Tastele sunt apăsate încet, dar se aud sacadat întocmai ca un cod morse. Își face programare, nu vrea să mai piardă vremea. Închide și, cu emoție, merge în dormitor. Simte nevoia de odihnă. Aude și cheia în ușă…

Peste câtva timp, la câteva seri, o săptămână (cine mai știe?), el intră în căminul lor și, imediat sub leagăn, vede contractul de vânzare a cuibușorului. Era semnat. Se temea că, tocmai din acest motiv, o va găsi puțin demoralizată. Dar schimbarea pe care și-o doreau, de această dată, din tot sufletul, era deja un fapt de prezent, nu numai de viitor. O privea atent din hol, ținând foile în mână. Ea zâmbea. Zâmbea cu ochii, cu inima, cu mâinile ce țineau, tremurând, o imagine alb-negru… Aveau nevoie de un alt apartament cu mai multe camere și erau pe cale de a face, în sfârșit, pasul ăsta. Vor avea atelierul de idei, vor ține curcubeie în borcan.

Ea îi spune cu voce sugrumată, ca și când o eșarfă invizibilă o împiedică să scoată sunetele dorite: „Știu care va fi fotografia din holul noului cămin!”:

google.ro img-thing .out=jpg...=36279089


#5. Cu acest articol particip la Spring SuperBlog 2015.

[Foto: avizez.ro, Tumblr.com, AppStore>Wallpapers]

Comments

comments

5 thoughts on “Căldura căminului pictat în nonculori.

  1. Da ai scris puțin, nu glumă! 🙂
    Am citit începutul și am înghețat. Părea același stil ca în al meu. Diferența e că tu ai continuat frumos cu o poveste faină, eu am scris ca o ciubotă…că se apropia 23:59…
    😉

    1. Eh, am scris cât am avut ceva de spus. 🙂 Iar ceea ce ai scris tu a fost din experiența ta proprie și mi’a plăcut pentru că mă regăsesc printre rânduri. 🙂 Friguroasă și prietenă cu orice calorifer cald din încăpere. 😀 :))

  2. In bucuresti exista multi auditori energetici atestati. Pentru a simplifica putin munca celor care au nevoie de un certificat energetic si a ii ajuta sa obtina un pret mai bun, eu am facut un catalog online de firme doar pentru aceasta nisa ingusta: firme din domeniul certificat energetic si audit energetic.
    Inscrierea firmelor in catalog este gratuita. Gasiti acest catalog la adresa web http://www.certificat-energetic.net (va rog sa scoateti linkul daca nu este voie sau il considerati inutil).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: