-
Contrasens.
Viaţa e nebună şi aleargă aşa, fără să`şi dea seama.. În timp ce eu stau pe loc şi`mi sunt spectator, Privesc detaşată cum se`adânceşte drama, Cum amintirile frumoase se duc, devin decor. Şi`acum ce`i de făcut în situaţia în care mă zbat? Nu pot să merg, chiar nu mai vreau să pot ajunge Acolo unde odată visam să stau drept ca un soldat Ce drapelul românesc pe Everest înfige. Mă frige gândul ăsta rece şi duios de aprig, Mă îngheaţă sunetul unui clopot, vineri în biserică. Mă îneacă un fum al unui viitor ce`l strig Să vină cât mai iute, de Coasă nu mi`e frică. Întunericul prea dens mă priveşte cu milă deasă, Îl simt…
-
Niste cuvinte
n-am să plec, n-am să fug sunt aici cu vântu-n față să înfrunt morile de vânt până ajung în mormânt sub pământ rece timpul trece și simt că am mai puțin de zece secunde dar unde se ascunde acea stare de visare oare doare mai tare când cazi deși stai în picioare? n`am să fug, nu sunt lașă sunt în vrajă vis pe plajă goală în mine răscoală cu sau fără școală pot să umplu o coală de hârtie albă acum beau o halbă de vise și premise ce stau închise în minte seacă după mine pleacă pleacă, pleacă!..
-
Încă un copipeist din.. trecut
Moto : Am ajuns aici, la nadirul sufletului meu.. Sunt trista.. Ploua.. E urât si greu Sa trec peste tot mizerul din jurul meu.. Asta scria pe prima pagină a dosarului în care îmi strânsesem rândurile poeziilor mele.. Asta am considerat esența gândurilor de atunci. Eram elevă la liceu.. Iar influența lirismului bacovian se observă fără să ai nevoie de prea mare experiență în domeniu. Singurătate In lumea asta plină de durere Nu vreau altceva decât fericire, Vreau sufletu-mi gol și rănit Să fie senin și mult prea fericit!