• Poezia săptămânii,  Vlog

    Poezia săptămânii #1 (video)

    În fiecare seară Strâng de prin vecini Toate scaunele disponibile Şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Dacă ştii cum să le aşezi. De aceea, Eu mă emoţionez, Şi timp de câteva ore Le povestesc Ce frumos a murit sufletul meu Peste zi. Întâlnirile noastre Sunt de obicei sobre, Fără entuziasme De prisos. În orice caz, Înseamnă că fiecare Ne-am făcut datoria, Şi putem merge Mai departe. (Marin Sorescu – Capriciu)

  • (de)Lirice,  Particip, nu asist!

    #poezie, un hashtag cât o existență

    Nu mai e nicio surpriză pentru nimeni faptul că poezia ocupă un loc special în viața mea. Nu atât cea citită, cât cea trăită. Chiar dacă nu-mi aștern „versurile” pe foaie de fiecare dată, mă gândesc în nenumărate situații la condiția Eului (meu) liric aflat în momentul acela. Adică gândesc în vers alb. Și negru. poezie, cuvântul așternut pe piele și dincolo de ea Nu am vorbit până acum despre asta, dar ăsta este cel mai potrivit moment să o fac. Pe lângă celelalte două tatuaje pe care le am, a apărut un al treilea. Anul trecut, la începutul lunii martie, am mers împreună cu câțiva prieteni și mi-am tatuat pe…