#poezie, un hashtag cât o existență - opisicaneagra.ro #delirice

Nu mai e nicio surpriză pentru nimeni faptul că poezia ocupă un loc special în viața mea. Nu atât cea citită, cât cea trăită. Chiar dacă nu-mi aștern „versurile” pe foaie de fiecare dată, mă gândesc în nenumărate situații la condiția Eului (meu) liric aflat în momentul acela. Adică gândesc în vers alb. Și negru.

poezie, cuvântul așternut pe piele și dincolo de ea

Nu am vorbit până acum despre asta, dar ăsta este cel mai potrivit moment să o fac. Pe lângă celelalte două tatuaje pe care le am, a apărut un al treilea. Anul trecut, la începutul lunii martie, am mers împreună cu câțiva prieteni și mi-am tatuat pe spate cuvântul poezie.

Cum?

Pur și simplu, am luat o foaie de hârtie, am scris cuvântul și voila! Acela urma să fie tatuajul. Mai personal(izat) de atât nici că se putea. Bine, ar fi cazul în care tu îl scrii, tot tu îl „bați” pe piele, dar nu mă pricep la asta. I-am lăsat pe cei mai pricepuți să o facă. 😀

De ce?

Pentru că prima poezie am scris-o prin clasa a II-a. Că de atunci citesc poezia cu un sentiment aparte. Am foarte mulți autori de (re)descoperit, dar rămân setată pe Marin Sorescu (a cărui fană mă declar pe viață) și Nichita Stănescu (dragul meu Nichita..).

Poezia săptămânii, proiectul meu drag, va reveni în noi straie

Pun idei deoparte de ceva vreme și chiar de azi mă apuc de filmat pentru ceea ce va fi numită Poezia săptămânii. Voi citi creațiile mele și nu numai. Am tot auzit de la cei mari într-ale soușăl midia că, domn’e, cel mai bine este să-ți găsești o nișă, o bucățică de blogosferă unde să știi că te învârți, că ai un public țintă și în care să excelezi (zice-se). Mi-am dat seama că, pentru opisicaneagra.ro, una dintre cele mai importante categorii (și citite, surprinzător) este cea cu #delirice.

Videoclipurile vor fi urcate pe canalul meu de YouTube, dar și pe pagina de Facebook, cred că știm cu toții de ce. :)) Până una-alta, vă mai amintiți de primul episod din serialul vostru preferat, Negru Vlogă? :)) Se intitula chiar Poezia săptămânii. L-am filmat în toamna lui 2016 (!!), în parcul Mogoșoaia. Faine vremuri!

Primul eveniment organizat sub numele de Cenaclu urban..

..m-a adus în prim-plan odată cu prezența numelui meu pe afiș.

Sigur, mai citisem de câteva ori pe la evenimentele de slam poetry, așa că am mers cu drag la nabu, locația unde, cel mai probabil, vor mai fi astfel de manifestări #delirice în viitor. Suntem în discuții, fiț’ pe fază.

Ceea ce e și mai fain, sau așa mi se pare mie, este faptul că, la final, publicul poate urca pe scenă. Avem sesiunea de open mic, în cadrul căreia oricine poate veni și susține un recital de tătă frumusețea în fața noastră, a celorlalți. Așa ne descoperim unii pe alții, vedem și ascultăm și alte zbateri și dezbateri, altele decât cele lăuntrice. 😀

Am creat un video de câteva minuțele (data viitoare voi fi mai inspirată și voi lua trepiedul pentru cameră, să pot filma „omenește” :D).