• Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Pseudoptimism.

    Eu cred că optimismul se învață, nu te naști cu el. Trec prin tine experiențe și experiențecare îți lasă urme pe suflet și chip – temeri și riduri de expresie. Degeaba regreți că ai ales prost, timpul ticăie. Degeaba râzi acum, mâine cazi.Știi asta, chiar acum îți fug prin minte momentele alea în care te credeai pe Everest, iar în secunda 2 te-ai regăsit la pământ, plângând în pumni haotic. Îți smulgi inima din piept doar ca să o strângi în mâini, să simți cum bate și să vezi cu ochii tăi ce anume te doare atât de tare încât simți că țipătul de usturime îți sparge timpanul sufletului. O pui…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Despre minciună – cuvinte!

    După faptă şi răsplată, se spune.. Deci, după o minciună, în mod firesc, vine o pedeapsă. În prima propoziţie, lucrurile sunt pozitive; nu neapărat, dar la un prim ochi, aşa se pare. Apoi, trecând la cea de-a doua, lucrurile capătă clar o conotaţie negativă. Eu, când zic minciună, mă înfior. Poate că mă lovesc de ea în fiecare zi şi de-aia. Direct sau indirect. Habar nu am. Dar, pentru mine personal, minciuna nu e bună, indiferent de contextul în care se scaldă. De asta, aici, în loc de răsplată prefer pedeapsă. De asta ridic o sprânceană când cineva încearcă să mă mintă. Pentru că mă prind. Repede. Pentru că sunt deşteaptă. Şi…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Mm?

    Care o fi visul meu? Pe unde o umbla el oare? Aici nu e, s`a dus cu vântul pe scânduri plutitoare? Sau, de fapt, stă cu nasul lipit de sticla ochilor mei, Căutand să afle gânduri despre îngeri blonzi ori zmei? La fereastra`mi rece, neagră, zac luminițe`n decor Și, de`ar fi după mine, le`aș întinde pe covor Să le pun sub tălpi, s`apăs tare, cu toată ființa, Iar când suflu`n ele, să`mi dispară`n gând dorința.

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Chestii – să mă (re)cunoști.

    Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în…

error: Content is protected !!