-
Interviu cu Daniel Preda(tor): „Lumea ar trebui să mă asculte pentru că sunt apropiat de simțirile lor. Sau nesimțirile lor.”
Am plănuit acest interviu de mai multă vreme. Mult prea multă vreme, chiar. :)) L-am cunoscut pe Daniel prin intermediul unui articol publicat pe blog – Cum să nu fii meltean la un concert (Paraziții la Arenele Romane). Acolo îmi vărsam eu oful cum știam mai bine, omul a rezonat cu mine și uite-ne deja cu ceva ani de prietenie în spate. Între timp, a evoluat mult, adică fix ceea ce admir și încurajez cel mai mult la o persoană: dorința de autodepășire, de forțare a limitelor, de ieșire din zona de confort. Ne-am propus și altfel de materiale pe viitor (video), dar astăzi vă invit la o citeală faină,…
-
Dă-ți masca jos!
Pierdută-ntre sensuri, găsesc calea mea pe jos, Nu știu ce voi afla, tot merg pe drum grunjos. Mă ții de mână, deși te văd cum vii pe contrasens – Golește-ți chipul de tot și toate! Sărută-mă intens… Ah! Îți spun cu blândețe în glas, iubite: Dă-ți masca jos și îmbracă-mă-n cuvinte! Mi-e dor, deși te am, mi-e dor să te ador O clipă-n plus, atât! O clipă și să mor… Dar clipa noastră, știi bine, eternitate este, Atunci când transformi cuvintele-n poveste. Mi-e somn, deși încă dorm cu tine-n gând – Dă-ți masca jos, iubite, să văd soare râzând. Ruptă din carne vie, cu gesturi mici și bruște, Îți văd…
