-
alt titlu mai bun nu am.
am de dus la bun sfârșit #mareameaprovocare, așa că, here I am, scriu un articol și pentru ziua de azi. articol sau ce-o ieși din rândurile astea.. puteam să vorbesc despre un serial (am apucat deja să scriu câteva fraze). sau aș fi putut (tran)scrie o poezie a săptămânii. dar am simțit altcumva, altceva. aș vrea să scriu despre.. nimic. azi și mâine, două zile de referendum, care vor dura, de fapt, vreo enșpe zile, cu tot cu vorbăria de dinainte plus aia de după. contraziceri, ură, arătat cu degetul unii către ceilalți din tabăra adversă și tot așa. nu zic că nu e important. spun doar că nu-mi pasă.…
-
Amestec de NU-uri și semitransparență.
Privesc în gol prin pleoape cenușii, Mă întorc, iar plec și apoi revin.. De câte ori, nici minte nu mai ții, Miez de gânduri calde tot combin. * Îmi scriu din nou cu pana obosită, Nu te gândi că-mi ești iar muză.. Aud în urechi o placă îmbâcsită: Cine se scuză, de fapt, se acuză amuză. * Am iar filme de făcut, le știi doar, Fără poate, vreau să bată viața.. Să alunec peste noi ca la patinoar, Să las urme adânci, să-ți sparg gheața. * Cer încremenit poartă soare pe obraz, Mi se așterne la picioare într-o reverență. Ești agonia mea în scris, eu îți rămân extaz – Suntem fără…
-
Poezia săptămânii
Așa cum am zis săptămâna trecută, în fiecare joi (sic) postez câte o poezie de-mi place mie (că doar nu altcuiva) sau de mi-a plăcut odat’. Dacă am vorbit de Bacovia, am simțit nevoia să zic și de Macedonski. Știți voi din liceu, ăla cu rondelurile lui interminabile.. Și care îmi trezeau curiozitatea. Nu la fel ca Bacovia sau Eminescu sau Coșbuc, dar era altceva. Pentru azi, pe lângă rondel (ce culinar sună! :)) ), am zis să iau ceva care ar fi avut mai mult succes în programa școlară a unor elevi în vinele cărora colcăie hormonii. Zic și eu! Și atunci aș vrea să îi aud cum ar comenta ei…
