alt titlu mai bun nu am.

am de dus la bun sfârșit #mareameaprovocare, așa că, here I am, scriu un articol și pentru ziua de azi. articol sau ce-o ieși din rândurile astea..

puteam să vorbesc despre un serial (am apucat deja să scriu câteva fraze). sau aș fi putut (tran)scrie o poezie a săptămânii. dar am simțit altcumva, altceva. aș vrea să scriu despre.. nimic.

azi și mâine, două zile de referendum, care vor dura, de fapt, vreo enșpe zile, cu tot cu vorbăria de dinainte plus aia de după. contraziceri, ură, arătat cu degetul unii către ceilalți din tabăra adversă și tot așa. nu zic că nu e important. spun doar că nu-mi pasă. și nici nu susțin că ăsta ar fi comportamentul politically correct. nu-mi pasă.

atunci când în interiorul tău porți deja niște lupte cruciale pentru existența ta, vacarmul creat de cei din jur (în mediul virtual sau offline) devine un simplu zgomot de fond. am fost ieri la webstock și am plecat. mult mai devreme decât la celelalte trei ediții la care am mai participat. de ce? poate o să detaliez atunci când voi reveni cu articolul-concluzie.

până atunci însă, nu am decât să plantez în mine ramuri de măslin și să le ud cu clipele de meditație și miros de bețișoare parfumate.

deși nu am crezut vreodată că am timpul de partea mea, acum îl văd clar pe un dușman. suntem adversari, iar eu m-am aruncat în ring fără cal, fără armură, fără suliță. voi sfârși uitată de la a doua generație. optimist scenariu, poate nici pe prima nu voi apuca s-o cunosc. pe lumea asta.

se spune că e bine să taci. e și mai bine să asculți. eu tac și ascult muzică. se pune? vorbesc prin scris, dar cu mine însămi. o fi timpul pentru o nouă scrisoare? nu, nu și nu. ce bine sună acest cuvânt monosilabic și cât de bine mă reprezintă aceste două litere.. un întreg univers, lumea mea întreagă, tot vocabularul meu, cu destin cu tot, toate reduse la atât. nu.