-
VIDEO. Lucian Blaga – Inscripție | #PoeziaSăptămânii
Pentru #PoeziaSăptămânii de astăzi, am ales o poezie scrisă de Lucian Blaga. O poezie a poeziei. Inscripție de Lucian Blaga Drumurile pe cari nu umblăm, drumurile ce rămân în noi, ne duc și ele, fără număr, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce rămân în noi, descoperă și ele, fără de margini, făptura. Luptele ce nu le dăm, luptele ce rămân în noi, ne lărgesc și ele în taină patria. Sămânța pe care n-o dăruim, sămânța ce rămâne în noi, multiplică și ea fără capăt viața. Moartea de care nu murim, moartea ce rămâne în noi, ne adâncește și ea tăcerea. Și pretutindeni prin toate își pune temei…
-
VIDEO. Poezia Săptămânii. Din nou
Am publicat o perioadă „Poezia de la 21”. După ce am primit de mai multe ori sugestia de a mă înregistra atunci când recit poezii, declar redeschisă seria „Poezia săptămânii”. Va apărea, de obicei, în fiecare joi. Sau când simt să. Disclaimer. Poezia de azi nu a fost aleasă întâmplător. În loc de prefațăde Ion Minulescu N-am fost nici ieri,Nu sunt nici azi,Şi nu voi fi,Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,Nimic din ce vor crede poate Cei câţiva cititori de carte – Naivii care-mi vor citi Volumele numai pe jumătate… Volumele-mi de versuri, cumpărate Împrumutate, Sau furate!… N-am fost aşa precum se spune Şi nu sunt nici aşa cum…
-
George Almosnino pe fabricadepoezie.ro | #PoeziaSăptămânii
În urmă cu o lună, pe 15 iunie, am lansat site-ul fabricadepoezie.ro. De atunci, am tot adunat acolo tot felul de creații, sentimente, emoții. Și suntem din ce în ce mai mulți. Ceea ce mă bucură nespus. Mai ales că trăim niște vremuri în care lumea numai de poezie nu ar mai avea timp… Cred că tocmai acum avem nevoie să fim atenți cu interiorul nostru, cu mințile noastre îngrădite și îngrămădite. Că, dincolo de spălat pe mâini, nu trebuie să ne lăsăm spălați și pe creier. Aveți grijă, așadar, de unde vă luați informațiile. În fine, să trecem la ideea anunțată încă din titlu. Știți rubrica mea – Poezia…
-
Suntem niște idioți #PoeziaSăptămânii
Suntem roți –ne învârtim tot mereuîn jurul axului propriu,împinși de o forță nevăzută,necrezută… Suntem roboți – acționăm după program,obsedați de ecrane,de butoane. Suntem netoți – indiferent de cât și ce avem,vrem mereu altcevadin ce nu putem avea. Suntem hoți –ne furăm singuri căciulaplângând în suflet,zâmbind cu gura. Suntem idioți –în concluzie.
-
Poezia săptămânii…lor de carantină
De la (o) vreme, gravitația acționează invers Și parcă mi se ridică părul în cap Când văd dimineața cum coboară zorii Obloane peste gură și cerul ei – nu mai am gust și molfăi un abur de cafea ce se-ntoarce-n cană de la prima oră până noaptea devreme miezul pâinii – cea de toate zilele – acoperă acum coaja gândurilor dospite -n cuptorul lui aprilie razele se întorc spre cer raziile pleacă și vin ne acoperim umblăm cu mască pe sub măști și ne ferim acum de oamenii fără Să nu uităm, totuși, cum e să te porți cu mănuși atunci când pipăi un poet
-
Acvariul lui Dumnezeu #PoeziaSăptămânii
Stau la aer Ce faci? Uite, stau În balconul dreptunghiular Undeva la hotarul rotund Al izolării Vizavi Într-un alt hotar cu unghiuri drepte Într-un alt balcon Dintr-o altă lume Se odihnește un acvariu Gol Mă uit la meci, dar Ziceam că acea cutie de sticlă E goală Cu dungi de praf În locul unde, odată, Era orizontul unor pești Și mă întreb Ce s-a întâmplat De ce acum acvariul Nu mai găzduiește nimic În afară de aer Unde-or fi acei pești Care-și plimbau alene Cozile colorate Sub privirile curioase Ale unui om Oarecare Oare care om? Poate s-au mutat în casă nouă,…
-
Ce este aceasta, stimată doamnă? #PoeziaSăptămânii
Și se făcea că mă țin de mână cu un alt fus orar pe alte meridiane Program fără program și piele îmbibată în vitamina D părul cu volum și sare îmi mângâia spatele și poezia… …îmi răspundea din larg precum o sirenă cu ecou nino, ninooo, inoo, nooo ha, ha, ce neinspirată dar nu e ca și cum nu v-am recunoscut că-s doar o mediocră și cum să fiu originală când toată lumea scrie în ziua de azi deși grecii le-au cam scris pe toate încă de la început o să mă învelesc în papirusuri să înceapă să plouă peste noi să mi se imprime scrisul pe piele până-mi ajunge…
-
fugi
fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea de moment de lasă că merge și așa de vreau cafeaua sub privirea ta fugi fugi până nu te mai țin picioarele scaunului pe care-ți atârni hainele de zâmbet sub care îți acoperi doar un suflet gol nu te uita în urmă acolo nu e nimic nou sub soare ai trecut pe drumul ăla caută altă intersecție unde nu trece decât o pisică neagră din când în gând alege cărămizi din ce…
-
Tăiați de la rădăcină
Mi-am tocit unghiile în sinele ăsta pietros ca un orgoliu păgân Încercând să sap în mine, să dau de lumină Mi-au secat fântânile glandelor lacrimale și mi-au tras în jos colțurile gurii Mi-am mutat inima în partea dreaptă a creierului Să o împing spre creativitate Că m-am plictisit de aceleași stări din astea – Astenie Există oare și ceva pentru aduceri-aminte? Sau a… mine? Că uit prea des ce îmi promit că da sau că ba… nu mai fac Trebuia să devină mai ușor, mi-am spus Trebuie să fiu așa și pe dincolo, mi-au spus Dar tot ce știu sigur e că Atunci când îți tunzi doar vârfurile Nu îți…
-
Relaţii toxice #poeziasăptămânii #delirice
Verdele hipnotic se stinge încet În otrava galbenă a începutului De toamnă. Frunzele se agaţă de crengile copacilor Ca într-o despărţire în care Doar unul iubeşte, iar celălalt Nu vrea decât să scape, deşi Rămâne în acelaşi loc, Împânzit de rădăcini. Din relaţia asta, unii ajung Cu nervurile la pământ, Călcaţi în picioare. Ceilalţi, goi puşcă. Expuşi în bătaia (de joc) A vântului. Toamna nu iartă pe nimeni Şi nu-i aşa că vine parcă prea devreme tot mereu? Prea devreme pentru des-amăgiri de-o vară, Dar prea târziu pentru a ne mai putea salva. Trecerea timpului sapă urme parcă Doar pe chipul celorlalţi, Niciodată pe al nostru. De parcă zeul ăla,…
-
Sub lupă #poeziasăptămânii
Nu aș avea nevoie de nimic din lume ca să fiu ca nelumea. Am toate datele (ră)sucite în ADN-ul scrisului. Nu am nevoie nici măcar de acest carnețel Pentru că îmi scriu și rescriu poeme fel de fel în minte în direct. Și-mi spun tot mereu că le voi ține mintea, dar mintea mă minte Și întotdeauna versurile îmi răsună-n suflet diferit. Ca nelumea. Dacă ar fi să-mi așez și corpul în forma în care mă simt când mă cuprinde nevoia acută de a poezi, asta ar însemna să scriu cu capu-n jos și ca arabii. Dreaptă-mi devine stânga și mă prefac o scriitoare ambidextră. Sunt un pahar mat plin…
-
Anatomia auto-crimei (în #poeziasăptămânii)
Scaun pătrat fără spătar în mijlocul camerei Suflet înfășurat în cearșaf alb cu mâinile legate la spate Strigăte imprimate în pereți – tabloul suferințelor. Tălpi goale și unghii roase din carne Circumvoluțiuni descoperite în care pulsează sângele acrusărat Glande lacrimale strânse-n pumni Genunchi zgâriați în cioburi de dorințe Îndrăzneli taxate – bilete motto tolite-n blog Sunet ambiental din corzile vocale obosite Muțenia pământului pe scaunul pătrat. Scena auto-crimei cu neinspirație.
