-
Poezie în aer
Nu v-am mai povestit de ceva vreme despre Fabrica de Poezie. Și cred că e timpul să schimb acest lucru. 😀 După o pauză de mai bine de doi ani, am reluat activitatea în fabrică și am făcut-o direct, în plin și fără rezerve. Ne-am întors cu o întâlnire aniversară pe 15 ianuarie 2026, adică la fix 7 ani de când a avut loc prima ediție Fabrica de Poezie. Am schimbat unele lucruri. Le-am îmbunătățit. Încă e loc de mai bine, lucrez la asta. De exemplu, mi se pare că una dintre acele îmbunătățiri a fost cea a programului. Ne vedem în fiecare prima miercuri a lunii. Astfel, fiecare își…
-
George Coșbuc s-a stins la doar 52 de ani, după o lungă depresie. Și-a pierdut unicul fiu într-un accident de mașină
Zilele trecute, mi-a apărut în feed-ul YouTube un interviu cu Damian Anfile. Nimic surprinzător, algoritmul știe cam ce-mi place. Însă canalul era unul nou pentru mine, căci nu mai auzisem de el niciodată până acum: Conacul Poeților. Acesta este și numele unui hotel cu 6 camere, fiecare dintre ele fiind dedicată unui scriitor român ce a trecut prin Gura Râului, județul Sibiu. Interviu Damian Anfile despre George Coșbuc Bineînțeles că am dat click, m-au pescuit cât ai zice poezie. Și uite așa am aflat câteva lucruri inedite din viața celui cunoscut pentru creații precum Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger sau Iarna pe uliță. Au povestit despre viața lui George Coșbuc,…
-
Amar frig
Mă frige cafeauaȘi-n gură mai am același gust amarCa după 5 zile de antibiotic. Fata de la casă m-a întrebat dacă o vreauMai tare sau mai aromată.Păi ce facem aici, ne tocmim ca în bâlci? Cafeaua trebuie să aibă gust puternic,Pe care să-l înmoi cu lapte,Să aibă o culoare de canapea minimalistăȘi să mă așez de-andoaselea,Așteptând vizita la psiholog. Am limba aspră acum,Ca pisica mângâindu-și unduios blana,Și se înfiripă între coastele meleO căldură de catifeaUitată în soare. Parfumul tăuMi-e teamă că o să mă trezeascăCând afară o să ningăCu boabe albe de cafeaPe pielea mea bronzată. Mi-e frig.
-
Mai vino, tată, pe acasă…
Uite, colo, în miez de noapte,Cine-mi vine, cine-mi bateLa fereastra dinspre drum –Acum vii? Sau pleci acum? Da, e tata, vrea să-mi spunăCă e bine-n lumea bună,Dar să am grijă de mamaCă-i bolnavă azi sărmana. Să nu uit să-i deschid poarta,Să îi fac mai blândă soarta,Că prea a tras și a pătimitDe cât de mult ea ne-a iubit. – Și acum plec, îmi zise el,Mă strânge-n brațe ușurel,Îmi sărută ochii plânși.Eu îi spun cu pumnii strânși: – Lasă-mi, tată, măcar dorulC-ai plecat lângă odorulTău, cel iubit și supărat,Că s-a dus și l-ai urmat. Lasă-mi și un semn pe drum –O brumă de vise-n scrum,Să vii să-mbătrânești în casă,Să stai cu…
-
(în)tâmplă
mi-am pus palmele împreunate sub tâmpla dreaptă și m-am întins trosnind pe partea frumoasă a păturii am lăsat o furnică să-mi străbată carnea să-mi preia mirosul și să meargă cu el până departe în cuibul ei astfel, voi reuși să-mi fac prieteni necunoscuți într-un cimitir de insecte și stând așa, ca la-nceput, aud râmele cum își strâng inelele fără promisiuni viermii așteptându-și hrana și apa cum părăsește pământul precum părăsește speranța pe călătorul ce poposește lângă o fântână secată în lumea asta există căței duși la o margine și lăsați în urmă copii nou-născuți părăsiți de pântec (nu invers) ursoaice fără case păduri fără copaci libertate online prost înțeleasă fără…
-
ce-ar fi?…
ce-ar fi lipsa fără dor? ciupercă fără picior ce-ar fi carul fără boi? un Grigorescu în ochi goi ce-ar fi o perdea fără fereastră? un simplu material de plasă ce-ar fi câmpul fără maci? o vatră fără colaci ce-ar fi umbra fără soare? ar fi nisipul fără mare ce-ar fi floarea fără de grădină? un grand jeté fără balerină ce-ar fi poetul fără poezie? un credincios și-o erezie
-
patru foi sau matematica iubirii
mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustâng Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale ei culegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la urmă e galbenă, solarăce contează cum îi spun oamenii? ne lipeam palmele unele de alteleca să ni se împreuneze drumurile din eleși ziceam să rămânem așa la nesfârșitpăi și cum mai putem mângâia pisicilesau face dragostesau căra bagaje de la o casă la altacu o cameră…
-
niște versuri
azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei. n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a ieșit. pentru că m-am luat cu seria aia, adolescentul, de pe netflix. și parcă am resimțit un miros de fum din vreascurile inspirației. și aș mai sta de vorbă pe…
-
mindblowing
Nu trece zi fără să mă minunez de minunea mea. E a mea. Copila mea. Ceva ce nu pot pune în cuvinte, Oricât de prietenă aș fi cu ele. Pur și simplu, e dincolo De puterea mea De mirarea mea În fiecare zi că Sunt mamă. Mama cuiva. Va veni o zi când Ilinca Va scoate telefonul și va Spune stai s-o sun Pe mama Iar la celălalt capăt al firului Voi fi eu Mindblowing
-
prin ochii copilului meu mă privește Dumnezeu
Copila mea, te am aici de 6 luni și tot nu-mi vine a crede că exiști credeam că perfecțiunea nu există dar am atins-o eu îți spun am atins perfecțiunea pielii tale, a glasului tău, a privirii tale, Copila mea. mă învăluie o căldură pe tot dinăuntrul meu când mă gândesc la tine căci te iubesc cum nu mă știam capabilă s-o fac. e ca și cum am un soare în loc de inimă, iar inima mea toată ești tu, Copila mea. ai aprins în mine nu doar lumina vieții, dar și frici nebănuite, temeri necunoscute sau uitate. ți-aș crea brațe invizibile croșetate din praf de vise și puteri de…
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
o idee de titlu, vă rog!!!
așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…
