• (de)Lirice

    mi-au înflorit răbdările

    mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit   plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea   i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți   așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…

  • (de)Lirice

    o idee de titlu, vă rog!!!

    așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…

  • (de)Lirice

    un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii

    un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.

  • (de)Lirice

    La stomatolog #PoeziaSăptămânii

    doctore, mi-a crescut măseaua de minte cu susu-n jos ia o bucată de ceva și plombează-mi inima omoară-i nervurile că mă tot dor de la fiecare bătaie caldă sau prea rece nu mai poate să muște din dulceața fericirii și scuip sânge când mă spăl de rădăcini pe rădăcini după fiecare sărut străin – îl știu mă știe dar nu ne mai știm   în locul nostru a rămas o carie   doctore, plombează-mi buzele cu un sigiliu și privirea blocată pe poza cu noi pune ce știi tu peste răni – anesteziază-mi memoria,   fă-mă bine! repară… caria   de fapt, știi ceva fă-mi un bine și scoate măseaua…

  • (de)Lirice

    Paște fericit? | #PoeziaSăptămânii

    Este cruce roșie și-i Săptămâna Mare, Vine Paștele – e plină pădurea de grătare. Avem la suflet gratii și nu ne mai pasă Decât s-avem de toate de-ale gurii pe masă. Cascadă de ouă, ne-mbăiem în suc gastric, Și parcă merge lângă și-un drob, oricât de mic. Pâinea nu mai e Iisus, nici vinul sânge sfânt. Sub soarele de mai, facem degeaba umbră-acestui pământ. Tot mai răi și cinici, mințim cu gând și faptă, Coborând în fiecare an către hău încă o treaptă. Aprinde lumânarea, taci puțin din pliscul tău tocit. Roagă-te, iubește, fii pace și vezi atunci: ai un Paște fericit? 05.05.2021

  • (de)Lirice

    Fără pansament

    Rupi o creangă dintr-un pom –tu nu-l auzi cum țipă?Numești asta toaletare,dar doare tareorice smuls, orice mugurce avea să fie o floare,orice nerv tresarecând tragi cu dințiiși cu mâna încordatăîl lași cu ochii-n soare.Tu nu vezi. Tu chiar nu vezi?că ești asemeni unui pom –trec peste tine mii de ploi,izvorăști tot din noroiși-nflorești în zoride martie…Ai rădăcini cu ciulini,dar visezi că zbori. Apoi îți rupe alt (p)omo altă creangăși crezi că o să mori.Și vița, de vie ce e,plânge când o taiȘi, la fel, omulrenaște fără tratament,își poartă pe dinăuntrurănile ce-i trec(cu iubire!)fără pansament.

  • (de)Lirice,  Poezia săptămânii

    Botezul pământului #PoeziaSăptămânii

    Plouă. Sau Botezul pământului. Plouă și miroase plăpând asfaltul ca atunci când te apropii și săruți un creștet de nou-născut. Norii aduc ploaia, nu-i așa? Ei scutură apa care ajută sapa să adâncească groapa și crește sămânța. Păi, și de ce mă mir, Doamne, că norii ți-s pe cer, atât de aproape? 03.09.2020

  • Poezia săptămânii,  Vlog

    VIDEO. Lucian Blaga – Inscripție | #PoeziaSăptămânii

    Pentru #PoeziaSăptămânii de astăzi, am ales o poezie scrisă de Lucian Blaga. O poezie a poeziei. Inscripție de Lucian Blaga Drumurile pe cari nu umblăm, drumurile ce rămân în noi, ne duc și ele, fără număr, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce rămân în noi, descoperă și ele, fără de margini, făptura. Luptele ce nu le dăm, luptele ce rămân în noi, ne lărgesc și ele în taină patria. Sămânța pe care n-o dăruim, sămânța ce rămâne în noi, multiplică și ea fără capăt viața. Moartea de care nu murim, moartea ce rămâne în noi, ne adâncește și ea tăcerea. Și pretutindeni prin toate își pune temei…

  • Poezia săptămânii,  Vlog

    VIDEO. Poezia Săptămânii. Din nou

    Am publicat o perioadă „Poezia de la 21”. După ce am primit de mai multe ori sugestia de a mă înregistra atunci când recit poezii, declar redeschisă seria „Poezia săptămânii”. Va apărea, de obicei, în fiecare joi. Sau când simt să. Disclaimer. Poezia de azi nu a fost aleasă întâmplător. În loc de prefațăde Ion Minulescu N-am fost nici ieri,Nu sunt nici azi,Şi nu voi fi,Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,Nimic din ce vor crede poate Cei câţiva cititori de carte – Naivii care-mi vor citi Volumele numai pe jumătate… Volumele-mi de versuri, cumpărate Împrumutate, Sau furate!… N-am fost aşa precum se spune Şi nu sunt nici aşa cum…

  • Poezia săptămânii,  Fabrica de poezie

    George Almosnino pe fabricadepoezie.ro | #PoeziaSăptămânii

    În urmă cu o lună, pe 15 iunie, am lansat site-ul fabricadepoezie.ro. De atunci, am tot adunat acolo tot felul de creații, sentimente, emoții. Și suntem din ce în ce mai mulți. Ceea ce mă bucură nespus. Mai ales că trăim niște vremuri în care lumea numai de poezie nu ar mai avea timp… Cred că tocmai acum avem nevoie să fim atenți cu interiorul nostru, cu mințile noastre îngrădite și îngrămădite. Că, dincolo de spălat pe mâini, nu trebuie să ne lăsăm spălați și pe creier. Aveți grijă, așadar, de unde vă luați informațiile. În fine, să trecem la ideea anunțată încă din titlu. Știți rubrica mea – Poezia…

  • (de)Lirice

    Suntem niște idioți #PoeziaSăptămânii

    Suntem roți –ne învârtim tot mereuîn jurul axului propriu,împinși de o forță nevăzută,necrezută… Suntem roboți – acționăm după program,obsedați de ecrane,de butoane. Suntem netoți – indiferent de cât și ce avem,vrem mereu altcevadin ce nu putem avea. Suntem hoți –ne furăm singuri căciulaplângând în suflet,zâmbind cu gura. Suntem idioți –în concluzie.

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii…lor de carantină

    De la (o) vreme, gravitația acționează invers Și parcă mi se ridică părul în cap Când văd dimineața cum coboară zorii Obloane peste gură și cerul ei – nu mai am gust și molfăi un abur de cafea ce se-ntoarce-n cană de la prima oră până noaptea devreme miezul pâinii – cea de toate zilele – acoperă acum coaja gândurilor dospite -n cuptorul lui aprilie razele se întorc spre cer raziile pleacă și vin ne acoperim umblăm cu mască pe sub măști și ne ferim acum de oamenii fără Să nu uităm, totuși, cum e să te porți cu mănuși atunci când pipăi un poet

error: Content is protected !!