-
patru foi sau matematica iubirii
mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustâng Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale ei culegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la urmă e galbenă, solarăce contează cum îi spun oamenii? ne lipeam palmele unele de alteleca să ni se împreuneze drumurile din eleși ziceam să rămânem așa la nesfârșitpăi și cum mai putem mângâia pisicilesau face dragostesau căra bagaje de la o casă la altacu o cameră…
-
niște versuri
azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei. n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a ieșit. pentru că m-am luat cu seria aia, adolescentul, de pe netflix. și parcă am resimțit un miros de fum din vreascurile inspirației. și aș mai sta de vorbă pe…
-
mindblowing
Nu trece zi fără să mă minunez de minunea mea. E a mea. Copila mea. Ceva ce nu pot pune în cuvinte, Oricât de prietenă aș fi cu ele. Pur și simplu, e dincolo De puterea mea De mirarea mea În fiecare zi că Sunt mamă. Mama cuiva. Va veni o zi când Ilinca Va scoate telefonul și va Spune stai s-o sun Pe mama Iar la celălalt capăt al firului Voi fi eu Mindblowing
-
prin ochii copilului meu mă privește Dumnezeu
Copila mea, te am aici de 6 luni și tot nu-mi vine a crede că exiști credeam că perfecțiunea nu există dar am atins-o eu îți spun am atins perfecțiunea pielii tale, a glasului tău, a privirii tale, Copila mea. mă învăluie o căldură pe tot dinăuntrul meu când mă gândesc la tine căci te iubesc cum nu mă știam capabilă s-o fac. e ca și cum am un soare în loc de inimă, iar inima mea toată ești tu, Copila mea. ai aprins în mine nu doar lumina vieții, dar și frici nebănuite, temeri necunoscute sau uitate. ți-aș crea brațe invizibile croșetate din praf de vise și puteri de…
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
o idee de titlu, vă rog!!!
așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…
-
un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii
un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.
-
La stomatolog #PoeziaSăptămânii
doctore, mi-a crescut măseaua de minte cu susu-n jos ia o bucată de ceva și plombează-mi inima omoară-i nervurile că mă tot dor de la fiecare bătaie caldă sau prea rece nu mai poate să muște din dulceața fericirii și scuip sânge când mă spăl de rădăcini pe rădăcini după fiecare sărut străin – îl știu mă știe dar nu ne mai știm în locul nostru a rămas o carie doctore, plombează-mi buzele cu un sigiliu și privirea blocată pe poza cu noi pune ce știi tu peste răni – anesteziază-mi memoria, fă-mă bine! repară… caria de fapt, știi ceva fă-mi un bine și scoate măseaua…
-
Paște fericit? | #PoeziaSăptămânii
Este cruce roșie și-i Săptămâna Mare, Vine Paștele – e plină pădurea de grătare. Avem la suflet gratii și nu ne mai pasă Decât s-avem de toate de-ale gurii pe masă. Cascadă de ouă, ne-mbăiem în suc gastric, Și parcă merge lângă și-un drob, oricât de mic. Pâinea nu mai e Iisus, nici vinul sânge sfânt. Sub soarele de mai, facem degeaba umbră-acestui pământ. Tot mai răi și cinici, mințim cu gând și faptă, Coborând în fiecare an către hău încă o treaptă. Aprinde lumânarea, taci puțin din pliscul tău tocit. Roagă-te, iubește, fii pace și vezi atunci: ai un Paște fericit? 05.05.2021
-
Fără pansament
Rupi o creangă dintr-un pom –tu nu-l auzi cum țipă?Numești asta toaletare,dar doare tareorice smuls, orice mugurce avea să fie o floare,orice nerv tresarecând tragi cu dințiiși cu mâna încordatăîl lași cu ochii-n soare.Tu nu vezi. Tu chiar nu vezi?că ești asemeni unui pom –trec peste tine mii de ploi,izvorăști tot din noroiși-nflorești în zoride martie…Ai rădăcini cu ciulini,dar visezi că zbori. Apoi îți rupe alt (p)omo altă creangăși crezi că o să mori.Și vița, de vie ce e,plânge când o taiȘi, la fel, omulrenaște fără tratament,își poartă pe dinăuntrurănile ce-i trec(cu iubire!)fără pansament.
-
Botezul pământului #PoeziaSăptămânii
Plouă. Sau Botezul pământului. Plouă și miroase plăpând asfaltul ca atunci când te apropii și săruți un creștet de nou-născut. Norii aduc ploaia, nu-i așa? Ei scutură apa care ajută sapa să adâncească groapa și crește sămânța. Păi, și de ce mă mir, Doamne, că norii ți-s pe cer, atât de aproape? 03.09.2020
-
VIDEO. Lucian Blaga – Inscripție | #PoeziaSăptămânii
Pentru #PoeziaSăptămânii de astăzi, am ales o poezie scrisă de Lucian Blaga. O poezie a poeziei. Inscripție de Lucian Blaga Drumurile pe cari nu umblăm, drumurile ce rămân în noi, ne duc și ele, fără număr, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce rămân în noi, descoperă și ele, fără de margini, făptura. Luptele ce nu le dăm, luptele ce rămân în noi, ne lărgesc și ele în taină patria. Sămânța pe care n-o dăruim, sămânța ce rămâne în noi, multiplică și ea fără capăt viața. Moartea de care nu murim, moartea ce rămâne în noi, ne adâncește și ea tăcerea. Și pretutindeni prin toate își pune temei…
