• Particip, nu asist!

    Niciodată nu este prea târziu să crezi în povești..

    Dragii taichii, bine v-am găsit! 😀 Regăsit, de fapt, că-s deja la a doua poveste cu parfum de SuperPrimăvară, fără să mai țiu cont de recolta bogată din toamna trecută, de la SuperBlog 2015. Și de data aceasta, mi-am propus să fac ceva diferit: articole neinspirate de prin curți străine sau guri clevetitoare de pe la colțuri, dar povești (în)scrise în timp util, care va fi mai îndurător cu noi, cu mine și cu voi, cetitorii mei. Parcă mă văd așezată pe un scăunel din acela cu trei picioare, în fața unei mese în jurul căreia vă așezați, unul câte unul, să-mi ascultați poveștile. Fie că va fi vorba despre…

  • Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Când palatul e colibă…

    Ai avut vreodată senzația că ești mic, mic? Atât de mic încât te pierzi prin buzunare? Străin, complet pierdut. Dezorientat, încerci s-alegi o cale. „Pe-aici!” – bagi capul în pământ și faci pași. Vântul rece îți colorează obrazul în roșu aprins. El sau capilarele inundate cu viteza unei lumini ce ți se răsfrânge între iris și retină. Cu privirea aplecată, îți vezi papucii noi cum apar… și dispar… Unul câte unul. Îl iei pe primul, îl aduci pe celălalt și tot așa. Când bagi mâinile în vestă, aceea veche și ruptă în spate, dai de tine. Te oprești și, panicat, te pipăi să vezi ce e cu tine – visezi…