Filosofie pe genunchi,  Panseuri

Când palatul e colibă…

Ai avut vreodată senzația că ești mic, mic? Atât de mic încât te pierzi prin buzunare? Străin, complet pierdut. Dezorientat, încerci s-alegi o cale. „Pe-aici!” – bagi capul în pământ și faci pași. Vântul rece îți colorează obrazul în roșu aprins. El sau capilarele inundate cu viteza unei lumini ce ți se răsfrânge între iris și retină. Cu privirea aplecată, îți vezi papucii noi cum apar… și dispar… Unul câte unul. Îl iei pe primul, îl aduci pe celălalt și tot așa. Când bagi mâinile în vestă, aceea veche și ruptă în spate, dai de tine. Te oprești și, panicat, te pipăi să vezi ce e cu tine – visezi sau trăiești la extrem un coșmar? Cum poți fi așa? Ai crede că ești sincer cu tine, dar ai ajuns să te minți atât de lesne încât crezi și tu cuvinte goale. Crezi că le simți, dar te pierzi pe drum.

Drumul? Îți este încă sub tălpi, îl măsori și frige. Te arde cum simți săgeți a mii de sori pe frunte. Acolo, unde te săruta de noapte bună. Ce ți-ai fost până acum? Ce vrei să devii? Încotro? Atâtea întrebări… Dar nu te înțelegi nici tu, ce treabă ai tu cu alții? Lasă-i, rămâi tu cu tine!

Nu simți nimic, ai înlemnit. Poteca se bifurcă sub ochii tăi. De tigru. Ce fac? Cum să-i explici alegerea asta ego-ului tău? Fragil, al meu. Nu mai ai nimic în viața ta de la nimeni. Nici nu mai dai nimănui. Ai desaga goală, le-ai înapoiat zdrențele, le-ai făcut cu mâna (ce ținea pumnul strâns) și te-ai întors. Mergând, te uitai la papuci. Ce rupturi…

google.ro 6837607-path-pictures

Când ai încercat să ridici bărbia, te-ai simțit cuprins de aburii calzi ai unor deziluzii? Nu? Ai încercat mai sus? Ai răbdare… Răbdare… Credeam că nu voi urî vreun cuvânt în viața mea! Își ridică gulerul până își acoperă ambele urechi prăfuite-n ore de mers pe jos, prin nisipul clepsidrei deșarte. Gata, nu se mai aude decât pe sine. Te auzi, da? Ești doar tu. Acum ai putea să te mai minți?

Gânduri la răscruce. Au trecut mulți ani de când stai în dubii – răscrucea este, de fapt, un singur drum cu mai multe destinații. Nu ai de ales, te (dez)amăgești. Alegerile sunt puerile, o joacă nebună de copil, dar nu le privi așa! Cât vei regreta apoi. Într-un târziu. Niciodată nu e prea târziu! Ba da.

google.ro castle-7376-1920x1080

Și mă opresc și eu. Privesc în dreapta mea – un palat înalt, turn somptuos pe mijloc, două oglinzi infinite îndreptate către alte drumuri, necunoscute, apărute de nicăieri, tapetat cu povești de adormit copiii, cu cărări curbate ce par că te îmbrățișează atunci când te oprești în dreptul lor. O clădire fermecată, ce te ademenește cu bucăți de turtă dulce și voce stranie, cu accent de copilărie alzheimerică. Pentru că nu contează cine îl privește, el va răspunde la fel. Ai să bănuiești că ar fi ceva special cu tine, că ai vrea să încerci caruselul din interiorul curții. Să te urci ușor, cu zâmbet temător, într-unul dintre zecile de locuri ale jucăriei. Te uiți și nu zărești pe nimeni. A, e stăpâna casei, dar nici nu o vezi, doar îi simți prezența. Nu ai nicio teamă, nu-ți voi face niciun rău! și pornește. Te adoarme timid, te trezește hazliu, te amețește și uiți de ce ai venit – ca să pleci.

Te cauți din nou prin buzunare. Scuturi din cap să nu uiți să privești drept – nu te abate de la drum. Destinația diferă, dar e în fața ta, nu la dreapta, nu pe trepte, nu în beci. Același drum, fără flori, ceață, întortocheli sau giumbușlucuri. Drept. Faci un pas și te oprești. Mai arunci o privire și parcă-ți pare rău că nu faci parte dintr-o poveste, cu prințesa ce alege o viață în cel mai înalt etaj al castelului. Nu palat, nu. Acolo ar fi singură.

Vrei castel și îl ai – din cărți de joc, nu cumva să lași pe cineva să sufle peste el. Acolo e joaca teribilă, sorții te plimbă pe marginea prăpastiei și te uiți iar în jos. Papucii ponosiți strălucesc din nou, încântați că și-au regăsit drumul. Rațiunea trage cu ochiul dincolo de perdeaua din spatele caruselului – o colibă.

Comments

comments

10 comentarii

    • Pisica Neagră

      da, l-am schimbat ieri, alatăieri, nici nu mai știu. voiam demult să fac asta, iar acum am găsit o temă pe placul meu – alb-negru, ordonată, ceva mai simplă. plus că, la cealaltă temă, aveam probleme cu fontul titlului (se vedea ciudat pe diferite calculatoare). oricum, sper să fie tern doar aspectul, nicidecum conținutul. 😀

      • Marius Davidesco

        Mă voi obișnui mai greu cu noua înfățișare, vechiul aspect avea un soi de frivolitate în el, ca să zic așa. În orice caz e bine în general să mai schimbi câte ceva din când în când, așa în viață, ajută la moral 🙂

        • Pisica Neagră

          hihi! mă bucur tare că îți plăcea! ia vezi, că îi iei din strălucire noii teme! 😀 și nu aș vrea! vino mai des prin sufrageria mea și ai să te simți degrabă în largul tău! 🙂

  • Marius Davidesco

    hahaha! cred că i-am luat deja din strălucire prin caracterizarea malițioasă, mai bine ștergi comentariul voi scrie altul mai pozitiv, ceva de genul – vai ce site mișto ți-ai făcut, ăla vechi nu îmi plăcea deloc, ăsta e așa de primitor și cald, nota 11 de la mine. PS: bună asta cu sufrageria (bine că nu ai zis – dormitorul meu – că era dubios :))), dar vezi că vizitez siteul zilnic, îți sunt un cititor fidel, eu cred că merit și un premiu…

    • Pisica Neagră

      nu a fost caracterizare malițioasă. nu șterg nimic.
      chiar e mișto. e basta! :))
      am zis sufragerie, îmi aleg atentă cuvintele. deci în sufragerie, acolo e camera de oaspeți. 😛
      să îmi vizitezi blogul este deja un cadou… 😀 (fie, o să caut și ceva filmulețe cu glume, nu mai știu la ce am râs noi mai demult.. pfui! de câți ani mă urmărești! 😀 )

  • Marius Davidesco

    știu sigur că am râs o grămadă la sketchul lui Micuțu cu benzina care curăță injectoarele – da’ de ce le cureți frate, tu nu vezi că sunt curate…need patru speed în nuca de la schimbător, hahaha, asta se întâmpla pe vremea cînd tu aveai un Opel Astra model 95-96 dacă nu mă înșel, sport, în două uși, și cu tobă de trezit tot cartierul, te invidiam atunci…acum și mai mult :))) morții măsii de timp că repede mai trece…

    • Pisica Neagră

      „need patru speed în nuca de la schimbător” daaaa :))) hahaha! acum îmi amintesc!
      „un Opel Astra model 95-96 dacă nu mă înșel, sport, în două uși, și cu tobă de trezit tot cartierul, te invidiam atunci…acum și mai mult :)))” hahahahha!! buei, ce memorie ai! doar că nu era în două uși, în rest.. perfect! :))) am vorbit odată la Mc la Dristor? :))) chiar că trece!.. cine știe cum ne-o mai găsi anul viitor. 🙂 frumoasă alegere pentru coloana sonoră a mesajelor! :)))

  • Marius Davidesco

    da am vorbit la Mc la Dristor o dată, tu vroiai să pleci în Italia, erai varză atunci…te săturasei de mâncat cartofi și de un trai de căcat. și până la urmă ai plecat în Italia și cred că ți-a prins bine, hai că deja ne povestim tinerețile…

  • Pisica Neagră

    🙂 eram varză că era, poate, prin 2010-2011… daaar. dacă îți spun că și anul ăsta am vrut să plec? de tot? :)))
    acum e totul ok. atât de bine încât nu știu ce rău mă așteaptă după colț. 😀
    scrieri lejere să avem și… ne citim! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: