• Aberații

    Unicorni și căluți de mare.

    Nu știu dacă a observat cineva până acum, dar îmi place punctul. Am mai spus-o și aici. Îl pun peste tot, mai ales după titlu. E dramatic, dar și comic. Simplu, dar cu semnificații complexe, dincolo de cercul perfect pe care îl înfățișează. La urma urmei, punctul înseamnă viață – până ajungi la Marea Trecere, nu faci altceva decât să pui punct și să o iei de la capăt. Aici e paradoxul – când apare în peisaj, poate fi și este, de cele mai multe ori, dureros, îți smulge bucăți din suflet și le înfige în sulițe, dar același punct te sustrage dintr-o situație toxică și te obligă, practic, să…

  • Panseuri,  Vorbe de duh

    Iubire pentru un semn de punctuație.

    Mă gândesc de ceva timp să scriu despre asta. Nu știam cum să încep și nici cum să abordez subiectul. Dar astăzi m-am gândit mai bine și am zis că trebuie pur și simplu să fac asta fix așa cum îmi (con)vine. Iubesc punctul. Am o slăbiciune pentru el.. la fel cum are și el pentru mine. Mă caută cu privirea, îmi cerșește compania, ne dăruim unul altuia necondiționat și fără întrebări. Doar cu răspunsuri. În propoziții afirmative. Punctul mă completează. Mă oprește ca să pornesc din nou într-o nouă călătorie de cuvinte. Punctul îmi oferă siguranță, dar mă doare uneori. Nu mă dezamăgește, nu mă înstrăinează. Mă are, sunt…

error: Content is protected !!