• Cărțuială,  Recenziile Pisicii Negre

    Recomandare de carte: Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde

    Nu am mai scris de mult o recenzie (de carte). Nu pentru că nu am mai citit, ci pentru că am avut alte… trăiri între timp. Dar nu insist pe acest aspect, intru direct în subiect: Ce anume am reținut eu din cartea „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde Volumul este singurul roman terminat al lui Oscar Wilde și a devenit cartea de referință a acestui autor. Și pe bună dreptate! 🙂 Deși a fost scris în doar câteva zile, în urma unui pariu făcut de Oscar Wilde cu un prieten care i-a spus că nu va reuși să scrie un roman, Portretul lui Dorian Gray rămâne o carte pe…

  • (de)Lirice

    Abandon.

    Ai simțit vreodată cum cazi, afon, în timp ce te ridici? E ca și cum mergi în direcții diferite, în același timp. Nu ai timp și nervi, nu mai ai cuvinte să-ți explici Mâini ce scriu, mânjite-n curcubeu – un arc peste răstimp.   Alienarea unui suflet – un ochi de lac în mijloc de pustiu. Aleg să caut nesfârșitul în ropot dur de herghelie, Sălbatici cai să mă poarte… Pe unde? Nici nu mai știu… Având apusu-n sânge, tâmpla muntelui mi-este coșmelie.   Eu ție îți sunt abandon, oraș murdar și fără de efect, Mă înfiori cu manechini morți în palide ferestre, Când, sub tălpi, îți plimbi aleile în…

  • (de)Lirice

    Acorduri neîncepute.

    Vibrez fără atingeri, în acord cu vorbele din mine, Sper că, într-o zi, voi asculta adânc și îmi voi spune: „Ce bine că sunt, ce mirare că încă mai ești!…” – Iar se lasă seara încet și groaznic peste București. ~ În sunet amorțit de lovituri spumoase-n suflet, Ma fac să simt, mă prefac că-l am complet, Dar tu știi, eu știu, dar noi nu știm să stăm – Fugim încolo și încoace, nu mai rezistăm. ~ Eu mie îmi scriu asta, la persoana întâi, știi, Poate așa mă acordez să sun cum vrei, să vii Și să ne cântăm un vals sublim, petale rupte – Pași timizi într-un sfârșit…

error: Content is protected !!